PE DRUMUL VIETII


Pe drumul vieţii tale... ai pe Isus înainte,
Deschide-ţi inima pe albia apelor sfinte.
Nu te răzvrăti... stăpânește-ți firea rebelă...
În furtuni... cuptoare... El să-ți fie citadelă.

Înălță rugăciunii... pe genunchi în odăiță,
Cu îndrăzneală de fiică și-n deplină credință.
În dragoste şi credincioşie, El te ocrotește,
Comori... din rodul divin... îți dăruiește...

Păienjenișul răului să nu-și întindă firele,
Domnul iertării îți umple cu soare zilele.
Risipeşte întunericul, alungă orice iscoadă,
Drumul vieţii, ochii, desluşit calea să vadă.

Să-ţi fie statornică credinţa, te ocrotește,
În necaz îţi arată cât de mult te iubește.
Şi veghează din cerul de slavă necontenit.
Brațele Lui, n-au odihnă, mereu te-au ocrotit.

În cuptorul fierbinte, intră cu tine în foc,
Potolește văpaia ucigașă, nu te atinge deloc.
Mila Lui... se revarsă... cu sângele iubirii,
Din trupul Său... de pe crucea izbăvirii.

Pe drumul vieţii spre cer ai pe Isus-nainte,
Deschide-ţi mintea pe albia apelor sfinte.
Nu-ţi părăsi încrederea... intră în sfinţire,
Deplin încredințată că te-aşteaptă o răsplătire.
Amin!