Efeseni 5:15

Luați seama cum umblați!
În toată pribegia vieții,
Fiți înțelepți și ascultați
De Cuvânt și chiar de frați
Cu duh blând, fără pretenții.

Calea sfântă-a lui Isus
Nu-i ca drumurile lumii.
Are rânduieli de sus,
Așa după cum ne-au spus
Cei care-au mers primii.

Calea sfântă-a fost trasată
De Isus și-naintași.
Este binecuvântată
De-o păstrăm mereu curată
Și pentru urmași.

Spre cer calea e îngustă;
Nu-i autostradă.
Nu-i o pistă ateistă,
Nu-i o bandă egoistă
Și nu pot toți s-o vadă.

Pe această cale-i pace
Pentru suflete smerite.
Celor mulți de ea nu le place
Că vor altfel să se-mbrace:
Fără podoabe sfințite.

Ale lumii vechi poveri
E nevoie să descarci.
Să fii mai liber azi ca ieri,
Dacă vrei să ai puteri
Și armătura s-o îmbraci.

Calea lui Isus e sfântă,
Fără-ntinăciuni lumești.
Ea spre ceruri te avântă
Unde îngerii-n cor cântă,
Dacă-acum te pregătești.

Cu silință spre sfințire
Zi de zi urcând mai sus,
Făcând toate din iubire
Cu dorință de slujire,
Cum a făcut și Isus.

Și să nu stricați Cuvântul
Cum fac astăzi cei mai mulți;
Ci să-L preamăriți pe Sfântul,
Păstrând astfel legământul,
Cum se cade unor sfinți.

El e-același ieri și azi
Și așa rămâne-n veci.
Dacă ești dispus să rabzi
Și-n credință să nu scazi,
În raiul sfânt ai să petreci.

Timpul este pe sfârșite,
Tot mai multe căi apar
Și-s multe suflete-amăgite
De doctrine ticluite
Cu credință „în zadar”.

Calea sfântă-i pe la cruce
Și cu lacrimi e udată.
Ea belșug de har aduce
Și spre ceruri ne conduce,
Fiindcă-i binecuvântată.
Amin.
(Luni, 4 august 2025)