Biruința câștigată în unitate!

                                       2 Cronici 20:7-9

           „Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii țării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, și n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moștenire seminței lui Avraam care Te iubea?

            Ei au locuit-o și Ți-au zidit în ea un locaș sfânt pentru Numele Tău, zicând: „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfățișa înaintea casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mântui!”

           De multe ori suntem fără voia noastră, sub norul întristărilor și al problemelor de tot felul, dar dincolo de acest „nor” există un Soare care nu apune niciodată: Isus Cristos, Domnul.

           El este gata să ne privească și să ne primească cu multă dragoste și să ne răspundă rugăciunilor pe care le aducem înaintea Sa. Pentru aceasta, trebuie să îndrăznim și să căutăm Fața Domnului așa cum a făcut și Iosafat.

      În Epistola sobornicească a lui Iacov, în capitolul 5:15, Cuvântul Sfânt spune: „Rugăciunea făcută cu credință (rugăciunea făcută cu îndrăzneală și credință), va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoșa.”

            Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunile făcute cu credință și îndrăzneală.

          Când Domnul Isus vorbește despre biruința câștigată în rugăciunile făcute cu credință, negreșit El știe cât de grea este lupta cu puterile întunericului, dar și lupta cu păcatul care stă în orice vreme gata să înfășoare pe oricine atât de lesne.

            Domnul a coborât la noi, dintr-o lume spirituală și era familiarizat cu lupta împotriva celui rău care se ridicase în obrăznicia lui, chiar și împotriva scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

           În Isaia 14:14, găsim scris faptul că Satan, pe când încă era Luceafăr strălucitor, înger de lumină a zis: „Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

           În inima lui plină de mândrie, a zis: Dacă nu voi putea să-L detronez pe Stăpânul universului, măcar să-mi așez și eu un scaun lângă El. Să fiu ca El!

            Dacă în obrăznicia sa, a îndrăznit să-L ispitească pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, în pustie și a încercat să se suie în cer, pe tronul lui Dumnezeu, cu atât mai mult, Satan se va ridica fără nici o rușine împotriva credincioșilor, care sunt ființe atât de plăpânde.

            Dar Domnul știe că suntem țărână și că suntem plini de slăbiciuni și de neputințe. Tocmai de aceea, Domnul Isus ne învață în cuvintele Sale faptul că Tatăl poate fi rugat să intervină în viața noastră ca să ne aducă biruința în luptele pe care le avem de purtat zi de zi, cu vrășmașii văzuți dar și cu cei nevăzuți.

            El însuși S-a rugat și a fost un biruitor. Nu întâmplător Cuvântul Sfânt ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, pentru că rugăciunea este cea mai puternică armă a credinciosului.

        Rugăciunea făcută cu îndrăzneală este arma cu care întotdeauna vei învinge. 1 Tesaloniceni 5:17 „Rugați-vă neîncetat” pentru ca Satan să nu aibă câștig de la noi, nici cât o unghie.

            Însă de multe ori, mulțimea gândurilor și ale atacurilor de tot felul, ne copleșesc și ne sleiesc de puteri, neștiind ce să mai facem. De atâtea ori nu mai știm nici ce să ne rugăm și cum să ne rugăm. Chiar și mintea noastră, câte odată este fără niciun rod.

            Satan dorește lucrul acesta; să facem rugăciuni „amețite”, fără nici o vlagă, să rostim două vorbe și apoi să începem să căscăm, să ne uităm pe pereți, și așa mai departe.

            În capitolul 20 din 2 Cronici, citim că Iosafat, când a primit știrea că: „O mare mulțime înaintează împotriva sa de dincolo de mare, din Siria... ” S-a îngrozit! Versetul 3 spune că: „În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat fața să caute pe Domnul, și a vestit un post pentru tot Iuda.”

            Iar în versetul 15 găsim că Domnul Dumnezeu s-a uitat spre Iosafat, i-a văzut spaima, teama, neputința, dar i-a văzut și inima care căuta pe Dumnezeu.

            Tocmai de aceea coboară degrabă pentru ca să-l liniștească pe Iosafat și-i spune: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea acestei mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.”

            Iosafat nu știa cum va lupta Domnul Dumnezeu și cum v-a izbăvi poporul de amenințarea vrășmașului, dar s-a încrezut în promisiunile Domnului. Și împreună cu tot poporul a început să-L laude pe Dumnezeul cerului.

            Versetele 18,19 „Iosafat s-a plecat cu fața la pământ, și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului ca să se închine înaintea Lui. Leviții dintre fiii Chehatiților și dintre fiii Coreiților s-au sculat și au lăudat cu glas tare și puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.”

            Întocmai ca și Iosafat, nici eu nu știu cum va lucra Domnul în viața mea și a familiei mele, dar mă încred în El, pentru că mi-a făcut făgăduințe nespus de mari și de minunate.

            Cu ochii de carne nu văd izbăvirea, dar Domnul știe să lucreze într-un fel uimitor, pentru că este Dumnezeul minunilor și minunile nu pot fi explicate.

          În Domnul te poți încrede oricând și în orice stare vei fi, pentru că ceea ce făgăduiește El, întotdeauna este Da și Amin. Întotdeauna Își duce făgăduințele la îndeplinire.

            „Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul, și a venit din toate cetățile lui Iuda ca să caute pe Domnul.” Spune Cuvântul Sfânt în versetul 4.

            De aici învățăm faptul că întotdeauna trebuie să ne unim în rugăciune cu oameni plini de putere și hotărâți să sară în ajutorul celui năpăstuit.

            Atunci când te vezi singur în mijlocul unei văi adânci, sau înconjurat de vrășmași, de multe ori te cuprind spaimele și nu știi încotro să o apuci.

            Dacă n-ai trecut încă pe acolo, dă-I slavă Domnului. Mulțumește-I zi și noapte pentru faptul că te-a păzit de încercări grele.

            Cuvântul Domnului ne arată că împreună, în unitate, întotdeauna vom fi biruitori.

            Înainte de urcarea Sa la cer, Domnul Isus Cristos, stând de vorbă cu ucenicii le-a dat porunca aceasta: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să rămâneți aici până veți primi o putere de sus.”

            De fapt, era dorința Mântuitorului ca ucenicii să rămână împreună, în părtășie, în rugăciune, în unitate, pentru că numai acolo unde este unitate într-un cuget și un gând, este și biruință deplină sub ungerea și puterea Duhului Sfânt.

            Lucrul acesta îl învățăm de la Iosafat prin chemarea pe care a făcut-o poporului la post și rugăciune. Luptând împreună, vom ajunge la biruință, în Numele scump al Domnului Isus Cristos.

           Când se unesc doi pe pământ să ceară un lucru oarecare de la Tatăl, în Numele Domnului, în cer se face plan de luptă pentru izbăvire.

            Așa cum i-a spus Domnul Dumnezeu lui Iosafat: „Nu te teme”, tot astfel ne spune și nouă în Ioan 14: „Nu vă temeți, nu vă înspăimântați și nu vă îngroziți „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.” Zice Domnul Isus, pentru că oricine și-a pus nădejdea în Domnul și se încrede în făgăduințele Sale va fi mai mult decât biruitor.