DOMNUL...

Tu, ai uns pe, Solomon
Urmaș lui David la tron
Doamne, te-ai jurat, pe Tine
Că l-ai săi urmași rămâne,
Ca urmașii, să-l deție
Ca și-a lor împărăție,
Pentru-ntreaga, veșnicie.

Solomon cel iscusit
Pe Sion, Ți-a construit,
Ție, DOMN NEPRIHĂNIT
Casă cum nu s-a vazut
Ție, ce toate-ai zidit,
Ție, Cel fără-nceput
Al Tău Nume Sfînt mărind
Și făcându-l, cunoscut! ! ...

Astfel tronul ocupat
De toți cei ce i-au urmat,
Și cuvîntul ți-au urmat,
Tot atâta de curat,
Cum Solomon, l-a invocat.
Dar natura omenească
I-a făcut, să-Ți mai greșească,
Pân pe tron veni, Vlăstarul
Rădăcinii lui Isai,
Ce cuprins-a intreg Harul
Domnul păcii, bând paharul
De otravă și păcat,
Spre ne-anvrednici de Rai
Domnul păcii, ce ne-a dat
Darul cel mai sănătos,
Jertfa Sa de bun miros,
Tot ce noi n-am meritat,

Cel mai Sfânt de pe pământ,
Ne-a adus alt Legământ,
Mai ușor de-ndeplinit
Prin Credință definit
Cel ce moartea a-njosit,
DOMN, ce-a răstignit păcatul
Cel înfăptuit de altul,
Viață dând, fiind chiar Viața
Prin El Yah, și-arată fața
Și multe ar fi de zis
De cel fără compromis! ! ! ...

Domnu-a dus o lume-n spate
Apăsată de păcate,

Am cu Yah, un legământ
Rob să-i fiu pe-acest pământ,
Să-i fiu rob și-n veșnicie,
Că s-a dat să ne mângâie,
Să luptăm sub steagul Său,
Să-ngenunche, pe cel Rău
Fiind ostași în mica turmă,
Trăind veacul de pe urmă
Slujim, Domnului vieții
Cu Îngerii și toți drepții! ! ...

Isus, lumea cercetează
Prin focul cuvântului,
Vede pe cel ce veghează
Așteptând, venirea Lui.
Viață veșnică va da
Însă numai unora,
Ne e mare mîngîiere
Cel ce doar credință cere,
Și așteaptă umilință,
SĂ NE POARTE-N BIRUINȚĂ.
Domnul, ne va fi, Lumină
El, cunoaște veșnicia
Și ne-o pune la-ndemână,
Când ne vede vrednicia
Schimbă cerul și pământul
Dar își ține legământul,
Cei ce zic că n-au păcat,
Fac pe Domnul mincinos,
Și odată mâniat
ÎI VA JUDECA CHRISTOS! ! ...

Cei ce, Fiarei se închină
Au pecetea ei, pe mînă,
Ei pot cumpăra sau vinde,
Dar un foc mare-i aprinde,
Cu pecetea ei pe frunte,
Îngroziți se-ngroapă-n munte,
În peșteri ce se cutremur
Prinși de frică și de tremur,
Si fac lucrul cel mai rău
Când cad de necaz și greu
Blestemă, pe DUMNEZEU.
Când pedepse cad de sus
Îl blestemă, pe Isus
De dureri mari, pe Pământ
MULT GREȘESC, DUHULUI SFÂNT
Iar când iată-nvie Fiara
Ei devin mai moi, ca ceara
O slăvesc și i se-nchină
C-AU ORBIT, FĂRĂ LUMINĂ
Cu venin de scorpie
Trupurile-și chinuie,
La al fiarei chip se-nchină
Întunericu-i dezbină,
Nu mai pun mult preț, pe aur
MĂRESC TARE, PE BALAUR.
Înlemniți de tot ce văd
Foc și gheață cad prăpăd,
Cer să cadă pe ei stânci
De dureri, sunt strânși ca-n chingi
Pe picioare nu se țin
Doar pe brânci, se duc și vin
E cutremur de sfârșit,
Cum n-a mai fost pe pământ
Gheață cât stânca de mare,
Foc terestru, sânge-n mare

se supun cu totul morții,
CĂZUȚI FIIND, ÎN VOIA SORȚII
Dar n-o vor primi cu toții,
Ei o cheamă, ca să scape
CÂND CURGE SÂNGE, PE APE

Și-i miros nu de gunoi
Ci de sulf și de puroi,
Dumnezeu pe acești răi
Dă și plăgi dar și bătăi,

Cad stelele pe pământ
Ca smochine, verzi de vânt,
Ard corpurile cerești,
De călduri mari, te topești,
Și-n trosnete nefirești

Domnu-aprins de grea mânie,
Trimite pe toți urgie,
CURG PLĂGI RELE, PE PĂMÂNT
Cei mai mulți cată, mormânt,
Nefiind vrednici de moarte
Ea-i amână, peste poate...
La scăpare n-au nădejde
LUMEA ARDE ȘI SCRÂȘNEȘTE
Și de frică se smintește! ! .
Pământul își cască gura
Înghițind, toată făptura,
Broaște mari stau pe pămînt,
Prorocind și defăimând,
(Fără nici o cauză îmi permit, o pauză
sper să revin cu-atenție, la aceeași lecție)

Moldovan Pavel
21.07. 2021.