Isaia cap. 2. Ziua DOMNULUI! ...

Cuvântul pe care fiul lui Amoț
L-a văzut, cu privire la Iuda și Ierusalim,
(Se va întâmpla în zilele din urmă că Muntele DOMNULUI se va întemeia, pe cel mai înalt munte)

Deasupra dealurilor, se va înălța
Toate popoarele se vor îngrămădi spre el,
Popoare multe,
Și acestea se vor duce zicând,
Veniți să ne urcăm la Muntele DOMNULUI,
La casa DUMNEZEULUI lui Iacov
Cântând,
Să ne dea cunoștință despre, Căile Lui
Și să umblăm
Pe Cărările DOMNULUI
Căci din Sion va ieși legea și din Ierusalim,
El va fi judecătorul
neamurilor(Cuvântul),
Va mustra mulțime de popoare,
Le va conduce cu ajutorul hamurilor,
Din săbiile lor, vor face fiare de plug
Din sulițele lor cosoare,
Nici un popor nu va mai scoate sabia
Împotriva altuia,
Și războiul nu-l mai vor învăța! ! ...
Casă a lui Iacov veniți să umblăm
În lumina DOMNULUI,
Și-mpotriva răului, să ne ridicăm,
Căci ai părăsit, pe poporul tău
Pe-a lui casă aleasă,
Pentru că-s plini, de idolii răsăritului,
Și nu le pasă,
Uitând că-L mânie pe DUMNEZEU,
Ei folosesc ghicitoria, ca filistenii
Și se unesc cu-a străinilor fii,
Spre-a preacurvi, cu idolii! ...
Țara le e plină de argint și de aur,
Și au comori, fără sfârșit,
Caii și carele lor sunt fără număr
Dar cu mâinile lor își fac idoli, din răsărit! ...
Ei se-nchină la făpturile, mâinilor lor
Considerându-le dumnezei, ai tuturor
Cum să nu Mă supăr pe ei
Când se-nchină altor, dumnezei! ? ? ...
Deaceea, cei răi vor fi coborâți,
Iar cei mari ai lor, smeriți și osândiți...
Și mâna Ta Yehova
Nu-i va ierta,
Intră în stânci, de mânia Ta
Ca să scape Yah de stălucirea măreției Tale,
Ei se-ascund, ca șarpele-n țărână
Căci DUMNEZEU Yehova-I imensă
Lumină! ! !
Privire omului, cea trufașă
Mîna Lui o strivește, din fașă,
Îngâmfarea, celui învățat
fi-va coborâtă
Înaintea DOMNULUI,
În acea zi doar, DOMNUL, va fi înălțat
Căci va fi împotriva omului trufaș,
O zi a Domnului aleasă, din cătun la oraș,
Împotriva celor mândri, ce se-nnalță
Ei vor fi plecați, ca cei fără viață,
Și-mpotriva puterii, de cumpărare a
Banului,
Și-ai cedrilor, înalți ai Libanului
Ca și a tuturor stejarilor Basanului,
Și măsuri groaznice
Împotriva munților înalți și-ai dealurilor, falnice! ! ! ...
Împotriva turnurilor înalte Preaslăvite
Și-mpotriva tuturor zidurilor întărite,
Împotriva corăbiilor Tarsisului,
E-ndreptată dreapta, DOMNULUI,
Împotriva celor ce la sfârșit, strâng avere,
Și-a tuturor lucrurilor, plăcute la vedere,
Mândria omului(Adam) va fi plecată
Și trufia lui totodată,
Deaceea,
Numai Numele DOMNULUI
Va fi înălțat în ziua aceea! ! ... ,
DOMNUL, Se va Preamări
Și toți idolii vor pieri! ! ...
Oamenii vor intra, în peșterile stâncilor
Și ca-n gura mormântului,
În adâncul pământului,
De frica DOMNULUI
Și-a strălucirii măreției Lui,
Când Tatăl, Cel Sfânt, Sfânt, Sfântul,
Va veni să-ngrozească, pământul! ! ! ...
Atunci Cel de trei ori Sfânt,
Va face pe oameni să-și arunce idolii de aur și argint,
Idolii la care se-nchinau
Făcuți de mâinile lor,
Îi aruncă, cârtițelor și liliecilor,
Văzând că nici o valoare nu au,
Terminați-o cu omul, a cărui suflare
E în nările lor,
În Fața DOMNULUI OMUL, acel
Căci ce preț poate avea el! ? ! ...

Blându Ioan
13.10. 2024.