”Te întreb... dacă te rogi, pentru că obiceiul de a te ruga este cea mai sigură dovadă a faptului că cineva este creștin adevărat. Toți copii lui Dumnezeu de pe pământ se aseamănă în această privință. Din momentul în care cineva acceptă o religie, acceptă și realitatea că trebuie să se roage. La fel cum primul semn de viață al unui nou-născut este respirația, prima acțiune a oamenilor născuți din nou este rugăciunea. Reprezintă unul din semnele aleșilor lui Dumnezeu. Ei „strigă zi și noapte către El” (Luca 18:7). Duhul Sfânt, care face din ei făpturi noi, produce în ei sentimentul înfierii și îi face să strige: „Ava! Adică: Tată!” (Romani 8:15)

   Te rogi? ... Te întreb dacă te rogi pentru că nu există în religie o îndatorire mai neglijată decât rugăciunea particulară. Cum te rogi? ... Cred că există zeci de mii de creștini ale căror rugăciuni nu sunt altceva decât forme goale, seturi de cuvinte repetate papagalicește, bolborosite ca și păgâni, ar spune Domnul Isus. Mulți își murmură rugăciunle în fugă, în timp ce se spală sau se îmbracă dimineața, sau adorm seara, și atât. Oamenii pot crede ce vor, dar s-ar putea ca în ochii lui Dumnezeu, acestea să nu fie rugăciuni... Este unul din lucrurile de care mulți se rușinează. Există sute de oameni care preferă să înfrunte o furtună... în loc să recunoască public faptul că au obiceiul de a se ruga. Există mii de oameni care, dacă ar fi obligați să doarmă în aceiași cameră cu un străin, s-ar așeza în pat fără să se roage...

    Te întreb dacă te rogi pentru că perseverența în rugăciune este secretul sfințeniei evidente. Este indiscutabil că există mari diferențe între creștinii adevărați... Cred că diferența în nouăsprezece din douăzeci de cazuri se datorează obiceiurilor diferite în privința rugăciunii particulare. Cred că oamenii a căror sfințenie nu este evidentă se roagă puțin, iar cei a căror sfințenie este vizibilă se roagă mult.

   Perminte-mi să vorbesc... celor care se roagă. Fraților care vă rugați, dacă știu ceva despre inima unui creștin, atunci înseamnă că uneori sunteți obosiți de rugăciunile voastre... Există puțini copii ai lui Dumnezeu care nu își dau seama că rugăciunea înseamnă conflict. Diavolul se înfurie cel mai tare pe noi când ne vede pe genunchi... Este esențial pentru sănătata sufletului tău să faci din rugăciune activitatea tuturor celor douăzeci și patru de ore ale vieții tale... . Orice altceva faci, practică și rugăciunea. Nu uita că poți lega timpul de rugăciune de dimineață și de seara prin rugăciuni scurte în timpul zilei. Chiar dacă te afli între semeni, dacă lucrezi sau te afli pe stradă, poți trimite mesaje înaripate tăcute lui Dumnezeu la fel cum a făcut Neemia înaintea lui Artaxerxes (Neemia 2:4). Să nu consideri niciodată că îți pierzi timpul când te afli cu Dumnezeu... Un creștin își dă seama că nu va pierde niciodată, pe termen lung, dacă se roagă.

   Spune-mi cum sunt rugăciunile unei persoane și îți voi spune care este starea sufletului său. Rugăciunea este pulsul spiritual. Prin ea poate fi evaluată sănătatea noastră spirituală... Oh, să fim mereu atenți cu rugăciunile noastre particulare.” (Fragment din broșura ”Te rogi” de J. C. Ryle)