De vei vrea în astă lume
Să fii pocăit cum se cuvine,
Nu poți să stai la două mese,
Nici cum în lume se trăiește.

Căci păcatul e păcat,
Nu poți să zici că e curat,
Nici paharul nu-l poți bea,
Iar duminica a cânta.

Pocăința nu-i de formă,
Ea e sfântă și curată,
Cu Duhul Sfânt botezată,
Trăită după Cuvânt,
Nu după vorbe în vânt.

De crezi că ești mai sfânt,
La biserică mergând,
Stând pe genunchi în rugăciune,
Iar acasă blestemând,
Sufletul ți l-ai vândut.

De crezi că ești mai pocăit,
Dacă tu te dai smerit,
Bătându-te cu pumnul-n piept,
Căci tu nu ești ca și cel
Ce se căiește de tot ce trăiește.

Amar tu te înșeli,
Crezând că ești mai bun ca și el.
Pocăința nu se laudă, nu hulește,
Pocăința se trăiește,
După cum Isus vorbește.