Între Alfa și Omega...

Ești Doamne începutul și sfârșitul,
Tot timpul veșniciei ca și infinitul,
Puterea cea cu totul neobișnuită,
Mări și oceane de iubire ești,
Slava creației celor cerești
Și-a celor pământești,
Cea mai înaltă și puternică, Stâncă,
Și pacea, caldă și infinit de-adâncă,
Noi simple ființe, ce-n fapte te imită,
De-o inconstanță, ce tare Te irită.
Față de noi nu ești nepăsător,
Că ești Stăpâne, Tatăl tuturor,
Și apa pură din, unicul Izvor,
De viață, care curge în vecii vecilor... ,
Și-un univers, de pace iubitor,
Viața de-nceput și viața de pe urmă,
Cel ce-a făcut iubirea, stăpână peste turmă,
Cuvântul blând ce oile-l învață,
Și marea-nțelepciune, ce-arată drumu-n viață! ! ... ,
Ești Pâinea, care viața ne-o-ntreține
Sfințenia făpturii, mulțumind de Pâine,
Și ești, în tot ce vine de la Tine,
Cel Ce-a creat și cerul și pământul,
Și fraza susurând, ce ne-o aduce vântul,
Vântul, care-n cămări cerești este ținut,
Și ne ești Doamne, sabie și scut,
Răcoarea și lumina, zorilor de dimineață,
Omniprezentul, nearătat la față,
Și Duhul Sfânt, cel dătător de viață,
Cel care vorbele îmi cântărești mereu
Ești Cel Preaînalt și unic DUMNEZEU.
Ești bogăția, cea de necuprins,
Și Cel Care-mi vorbește-n vis
Cuvântul Sfânt, Cel care moartea-nvins,
Ești DUMNEZEUL, Ce are la-ndemână,
Șapte Duhuri, ce voia nu-Ți amână,
Două crengi de măslin, pline de muguri,
Ai viței, spornici mari și dulci ca mierea struguri,
Cel ce pe oameni, învață meșteșuguri,
Și care din săbii, construi-vor pluguri,
Puterea de a șterge și de-a ierta păcate,
Și veșnica viață, ce vine după moarte,
Pedeapsa crâncenă, la duhuri necurate,
Și-a celui, ce pe-Adam l-a dus la moarte,
Prorocului, acela mincinos
Și-a celor care mor fără Christos! ! ...
Blându Ioan
30.08. 2025.