Slava Domnului (47)

   Slava Domnului Isus Hristos, descoperită în Psalm. 91, este deosebită pentru mine și tine acum, aici și o veșnicie. Omul, nu va termina această glorioasă Slavă a Lui, să o descopere. . Noi acum, trebuie să ne aliniem mintea la Adevărul din acest Psalm, și să învățăm să primim cu blândețe acest Cuvânt prețios, în inimile noastre. Atenție! Acest Psalm. a fost scris înainte de Domnul Hristos și Crucea Lui. Totul este o -umbră- a V. L. dar care a primit Viață în Noua dimensiune a Duhului de viață în Hristos, Noul Legământ. Este total diferit și fiindcă eu și cu tine, suntem, trăim și umblăm în existența Duhului de Viață în noi, suntem nedespărțiți și -una-, una cu Hristos și una unii cu alții, în El.

   Ps. 91:1-8. „1. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic 2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” 3. Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. 4. El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui, căci scut și pavăză este credincioșia Lui! 5. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, 6. nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. 7. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. 8. Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, 10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. 11. Căci El le va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale, 12. și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. 13. Vei păși peste lei și peste năpârci și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. 14„Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. 15. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. 16. Îl voi sătura cu viață lungă și-i voi arăta mântuirea Mea.”

   Vers. 16. „și-i voi arăta „mântuirea mea”! Mântuirea încă nu venise. Pare că era -mântuirea- condiționată? Da, în vremea aceea așa vorbea Dumnezeu, fiindcă  -mântuirea- lor era  condiționată de Legământul ascultării lor de El. Dumnezeu Atotputernic era undeva departe de ei. Ei se raportau la El, ca, Cel ce-i ocrotește, acoperă, protejază în nevoi, ziua și noaptea și și-i diferențiază de cei răi, pe care-i răsplătește cu rău și ei să stea să vâneze răul celor răi răsplătit. Apoi condiția pentru ei: vers. 9-10. „pentru că zici, pt că faci, de aceea nu te va ajunge urgia….” vers. 14. „fiindcă Mă iubește, de aceea îl voi ocroti…”. „Pentru că, cunoaște Numele Meu, de aceea îi voi răspunde... ”, „vers. 15. când Mă va chema, îi voi răspunde, …și-l voi proslăvi. 16. Ii voi da viață lungă și apoi promisiunea pe care ei nu au văzut-o, ci a fost pentru noi, a fost: ”, „Mântuirea” Mea, în Isus Hristos, la Cruce. Acum Dumnezeu nu mai este undeva departe de noi, ci este chiar în noi, cu noi și pentru noi. Înainte ca noi să cerem mântuirea El ne-a ales în Hristos, făcându-se păcat El, cu păcatul meu și al tău. Odată ce duhul nostru mort în păcatul adamic, a fost înviat, iar sufletul nostru a fost înfiat, prin Hristos în familia Tatălui, eu și cu tine suntem „fiii” Lui, duh, suflet și trup. Duhul nostru este pur, curat, sfânt, neprihănit cum va fi toată veșnicia. În sufletul nostru încă este șantier, se lucrează la sfințirea lui și învățarea lui în trăirea Duhului, aliniindu-se mereu într-un proces de înnoire a minții noastre cu viața lui Hristos, nu ca să fim, să primim. . ci, pentru că suntem „fii” ai Tatălui! Trupul are și el promisiunea trăirii în biruința fiului, prin a-și învăța cele cinci simțuri să simtă din Voia bună și desăvârșită a Tatălui, simțurile Duhului, curate și pure, în Hristos. Amin! (va urma)