Dependențele cauzează anual foarte multe dezastre în viețile oamenilor. Există o serie de substanțe și comportamente care pot crea dependențe: drogurile, alcoolul, tutunul, jocurile de noroc, pornografia. Dependențele implică atât aspecte fizice, cât și psihice. Acestea sunt fenomene care vizează întreaga persoană. Dependența psihică se manifestă printr-o nevoie foarte mare de a consuma o anumită substanță, care-i modifică pacientului starea de spirit și activitatea mintală. Abstinența de la consumul respectivei substanțe va conduce către o dorință obsesivă pentru a consuma din nou substanța respectivă. Dependența fizică este asociată cu tulburări somatice (vărsături, anxietate extremă, halucinații) care apar în momentul în care substanța nu mai este consumată. Astfel, o persoană dependentă are dificultăți să controleze cât de frecvent consumă o anumită substanță sau cât de mult practică acel comportament. De exemplu, cineva care fuma, la început, o țigară de marijuana în fiecare săptămână, ajunge să fumeze zilnic sau de mai multe ori pe zi. De asemenea, o persoană dependentă continuă să consume acea substanță sau să practice acel comportament, cu riscul unor consecințe negative asupra vieții sale. De exemplu, o astfel de persoană poate consuma alcool în ciuda problemelor de sănătate sau a conflictelor repetate cu familia. Pe de altă parte, multe dintre persoanele dependente întâmpină probleme existențiale. Acestea nu știu pentru ce trăiesc și nici cum să trăiască. Pe acest fond, astfel de persoane își caută împlinirea în diverse comportamente sau în consumul a tot felul de substanțe care, aparent, le satisfac nevoile. Gravitatea consecințelor negative diferă, în funcție de tipul de dependență. În continuare, voi vorbi despre mai multe particularități ale dependențelor, preluând idei de la o organizație specializată în acest domeniu [1], la care voi adăuga unele observații personale.

          Există mai multe stadii ale consumului de substanțe nocive. Primul stadiu este experimental, în care persoana încearcă pentru prima dată o anumită substanță, fără vreo intenție de a continua consumul. Datorită plăcerii resimțite la prima utilizare, fără să întrevadă consecințele negative, persoana poate trece la stadiul următor, în care consumă substanța cu anumite ocazii, cum ar fi unele întâlniri cu prietenii. De aici se poate ajunge la un consum regulat, poate chiar săptămânal. Ultimul stadiu este cel în care substanța este consumată zilnic, iar viața celui care o consumă începe să se structureze în jurul procurării substanței respective. La fel se întâmplă și în cazul comportamentelor adictive. Unele persoane reușesc să se oprească la un consum experimental sau ocazional și să nu progreseze spre un consum regulat și implicit, spre dependență. Deși fiecare persoană care începe să consume substanțe adictive își propune să facă parte din această categorie și să controleze consumul, mulți nu reușesc acest lucru. Dependenţa se instalează progresiv, de multe ori fără să ne dăm seama. Consecinţele dependenţei se agravează odată cu trecerea timpului, iar efectele negative ale consumului sau practicării comportamentului adictiv vor deveni tot mai vizibile. Vindecarea presupune renunțarea, cât mai rapid, la substanța sau la comportamentul asupra căruia persoana nu poate avea control.

          Orice dependență poate determina îmbolnăvirea creierului, astfel încât persoana în cauză nu se poate opri din consumul acelei substanțe, chiar dacă acest lucru îi face rău. Sevrajul este starea de „protest” a creierului, pe care o transmite întregului corp, și care este declanșată de faptul că nu primește substanța de care a devenit dependent. Alcoolul și unele droguri (heroina) produc sevraj fizic. Alte droguri (marijuana, cocaina sau ecstasy) nu produc sevraj fizic foarte accentuat, însă produc sevraj puternic la nivel emoțional. La unele persoane pot predomina simptomele de ordin fizic, în timp ce simptomele de ordin psihic sau emoțional sunt prezente la toate persoanele dependente. Simptomele de sevraj psihic care apar la renunțarea la toate tipurile de droguri sunt următoarele: anxietate, agitație, nervozitate, insomnie, dureri de cap, depresie, lipsă de concentrare. Acestea pot sau nu să fie însoțite de simptome de sevraj fizic, în funcție de tipul de drog consumat: tremurături, transpirație, dificultăți de respirație, palpitații, tensiuni musculare, diaree, grețuri și vărsături. Este de remarcat faptul că dependența de alcool poate produce simptome extrem de periculoase de sevraj fizic: crize de epilepsie, episoade psihotice, atac de inimă (infarct), atac cerebral (AVC), delir și halucinații. Stoparea bruscă a consumului de alcool poate pune în pericol viața pacientului. Acesta trebuie să fie supravegheat medical și trebuie să fie supus unui proces de dezintoxicare, pentru a minimiza simptomele de sevraj.

          Perioada de sevraj are două etape. Etapa acută durează câteva săptămâni și se caracterizează prin prezența diferitelor simptome fizice, în funcție de substanța consumată și de modul în care organismul reacționează la aceasta. A doua etapă a sevrajului este sindromul post acut. Funcționalitatea creierului persoanei dependente începe să revină la normal, prin echilibrarea substanțelor chimice din creier care au fost modificate de substanța consumată. În această etapă, simptomele fizice sunt resimțite într-o măsură mai mică decât în perioada precedentă. Însă simptomele psihice sunt mult mai accentuate și sunt similare la majoritatea persoanelor dependente. Cele mai întâlnite simptome ale sevrajului post acut sunt: anxietate, iritabilitate, agitație, oboseală, lipsa entuziasmului pentru activități, scăderea nivelului de concentrare, lipsa odihnei sau a somnului. La începutul celei de-a doua etape a sevrajului, aceste simptome vor varia zilnic sau chiar de la oră la oră. Însă pe măsură ce persoana începe să se recupereze, aceste simptome vor reveni la distanță de câteva săptămâni sau chiar luni. Este important de menționat că simptomele sevrajului acut pot să apară din nou și pot fi la fel de intens resimțite, chiar și după o perioadă îndelungată de stopare a consumului de droguri. Fiecare episod al sevrajului post acut poate dura maxim câteva zile. Chiar dacă persoana afectată nu poate controla declanșarea simptomelor, pe măsură ce înaintează în procesul de abstinență, lucrurile se vor îmbunătăți simțitor. Într-adevăr, dacă rezistă sub influența unui episod de câteva zile, următoarea dată când sindromul atacă, persoanei îi va fi mult mai ușor să gestioneze situația, deoarece cunoaște mai bine simptomele și are mai mare încredere că le poate face față. În timpul episoadelor sevrajului post acut, persoanele afectate trebuie să rămână optimiste, să-și păstreze calmul și răbdarea. Deși procesul de recuperare nu poate fi grăbit, cu fiecare episod de sevraj depășit cu bine, vindecarea este mai aproape. Aceste persoane trebuie să reducă activitățile zilnice, să nu se suprasolicite și să pună accent pe recuperare, pe perioada sevrajului post acut. Totodată, persoanele dependente nu trebuie să fie luate prin suprindere de apariția unui episod al sevrajului post acut. În altă ordine de idei, stresul și nervii pot amplifica simptomele sevrajului post acut. Pe acest fond, cresc șansele de reîncepere a consumului. Însă bolnavii trebuie să fie conștienți că fiecare recădere, indiferent de cât de mică este, poate anula toți pașii făcuți pentru recuperare. De aceea, pacienții trebuie să fie relaxați în timpul sevrajului post acut. Astfel, perioada de abstinență se poate prelungi și vindecarea lor va fi tot mai aproape.

          Recuperarea în urma dependenței de droguri este un proces cu urcușuri și coborâșuri, la fel ca multe alte lucruri din viață. Recăderea este un eveniment la care se ajunge treptat. Acest proces începe cu câteva săptămâni sau chiar luni înainte de evenimentul recăderii fizice. Există trei etape ale recăderii: recăderea emoțională (stări sufletești și emoții care predispun la consum), recăderea psihică (apariția gândurilor și dorinței de a consuma), recăderea fizică (consumul propriu-zis). Recăderea emoțională a unei persoane se referă la existența anumitor stări sufletești și emoții care o fac vulnerabilă să consume din nou acele substanțe. Pe acest fond apar sentimente de tristețe, de teamă nejustificată și de furie, dar și tot felul de atitudini pesimiste și ostile. Izolarea socială, insomnia și lipsa poftei de mâncare sunt alte simptome caracteristice recăderii emoționale. Prevenirea recăderii în această etapă înseamnă recunoaşterea faptului că este vorba despre o recădere emoţională, urmată de luarea deciziei de a continua procesul de recuperare în ciuda ei. Obiceiurile alimentare sănătoase, odihna, activitățile recreative plăcute și compania prietenilor pot ajuta la depășirea acestui obstacol. Pe de altă parte, în cadrul recăderii psihice, un adevărat război se va petrece în mintea persoanei în cauză. O parte din acea persoană va dori să consume, în timp ce cealaltă nu. Inițial, dorinţa de a consuma va fi una mică. Dar într-o fază mai accentuată, se va gândi din ce în ce mai mult să consume din nou acel drog. Acea persoană își va aminti de lucrurile pe care le făcea atunci când consuma și se va simți atrasă de acea perioadă. Își va petrece mult timp în compania vechilor prieteni cu care consuma și va avea fantezii legate de consum. Pentru a face față recăderii psihice, trebuie să-i mărturisească unei persoane apropiate că simte nevoia de a consuma. O astfel de persoană își poate face o listă cu consecințele negative ale unei posibile recăderi fizice. În plus, își poate găsi o ocupație care să îi distragă atenția și să îi țină mintea ocupată, ca să nu se mai gândească la consum. De asemenea, sportul și plimbările relaxante o pot ajuta să evite consumul de droguri. Tot astfel, acea persoană nu trebuie să se gândească la abstinență totală, pe viață, deoarece într-un astfel de moment acest lucru poate fi descurajant. Ea trebuie să lupte să nu consume azi. Dacă însă nu folosește niciuna din tehnicile menționate mai sus, are șanse mari să ajungă la recăderea fizică. Odată ajunsă în acest punct, este foarte dificil să oprească procesul recăderii. Recăderea poate fi de lungă durată (reluarea consumului pentru o perioadă de câteva săptămâni, luni sau ani) sau poate fi de durată scurtă (fumează marijuana sau consumă alcool o singură dată, în weekend). Dacă se află în perioada de recuperare și a avut o recădere, este important ca această persoană să știe că își poate relua procesul de recuperare, fără să se simtă rușinată sau vinovată de ceea ce s-a întâmplat. Trebuie să ceară ajutor și să identifice ce simptome specifice unei recăderi emoționale sau psihice a ignorat. O astfel de persoană trebuie să înțeleagă ce i s-a întâmplat și trebuie să învețe din recăderea pe care a avut-o.

          Majoritatea celor apropiați încearcă să-i ajute pe cei dragi să renunțe la substanțele sau la comportamentele nocive. Însă noi le putem întreține dependența dacă îi scutim pe cei dragi de consecinţele faptelor lor. Fără a suferi consecințele naturale ale dependenței, persoanele dependente nu vor conștientiza gravitatea problemei și, cel mai probabil, vor continua consumul. Dar noi trebuie să-i lăsăm să înțeleagă consecințele dependenței lor asupra propriei persoane și asupra celor din jur. Prin urmare, nu trebuie să le dăm bani de buzunar și nici să le găsim scuze pentru comportamentele problematice. Nu trebuie să le rezolvăm eventualele probleme pe care aceștia le au cu legea și nici să mințim ca să-i acoperim, în anumite situații (absențe la școală sau la locul de muncă). Însă trebuie să discutăm cu aceste persoane despre comportamentul lor, atunci când nu se află sub influența vreunei substanțe interzise. În plus, noi putem să-i sprijinim în căutarea unui program de recuperare potrivit.

          Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă soluții pentru a preveni dependențele și pentru a le trata. Pe lângă soluțiile medicale și psihologice, toate dependențele au rezolvări în plan spiritual. În primul rând, dacă noi ajungem să depindem cu adevărat de Dumnezeu, atunci nicio altă dependență nu își va face loc în viețile noastre. În El, noi avem o nouă semnificație în viață. El împlinește toate nevoile noastre, El este prima noastră dragoste adevărată și cea mai mare pasiune a ființei noastre. În Romani 6:16-18, ni se spune că orice lucru căruia îi permitem să ne facă dependenți de el va ajunge să fie stăpânul nostru. Dar dacă Stăpânul și Domnul nostru este cu adevărat Isus Hristos, noi nu putem avea alți stăpâni. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni (Matei 6:24). Abia atunci când ne supunem lui Dumnezeu, noi găsim adevărata libertate (Ioan 8:36). Odată eliberați de robia păcatului, noi nu ne vom mai dori să fim iarăși sclavi (Galateni 5:16). Ne vom lăsa călăuziți de Duhul Sfânt și nu vom împlini poftele firii pământești (Galateni 5:16). În această nouă viață, pe care am început-o la Golgota, noi știm că toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos și nimic nu trebuie să pună stăpânire pe noi (1 Corinteni 6:12). Nu se pune problema că noi nu avem voie să consumăm droguri sau să luăm parte la jocuri de noroc. Noi nu avem nevoie să facem aceste lucruri, pentru că toate nevoile noastre sunt împlinite de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dacă totuși cădem în ispită și ajungem să suferim de anumite dependențe, trebuie să-I cerem ajutorul lui Dumnezeu și să-I mărturisim slăbiciunile noastre. Doar El poate să ne elibereze cu adevărat, de orice dependențe, de orice păcate și de orice influențe demonice (Coloseni 1:13-14, Romani 8:2). Odată vindecați, putem repara răul făcut semenilor noștri și putem să-i ajutăm pe alți oameni, care trec exact pe unde am trecut și noi. În final, noi trebuie să practicăm disciplinele spirituale și să ne sfințim, pentru a ne ține departe de orice dependențe.

Bibliografie:

[1] https://preventis. ro/ce-este-dependenta/, accesat la 10 decembrie 2024