Cel necredincios, sărmanul,
E ca orbul de pe drum.
Umblă bâjbâind, nu știe:
Că este-o cerească-mpărăție,
Că unde va cădea și cum.
Nu știe ce-l așteaptă nicidecum.

Dar cel credincios, ce-L are
Pe Hristos luminător,
Știe: unde și pe unde
Isus Domnu-i va răspunde.
Și va merge către viitor
Bucuros și-ncrezător.

Nepăsarea-i și mai rea
Decât necredința chiar,
E ca apa nemișcată
Care totuși nu-i curată,
Fără niciun val măcar,
Tulbure cu gust amar.

N-are unda bucuriei
De credință-n jurul său,
Nici al necredinței zbucium
Care l-ar trezi pe drum.
E cum poate fi mai rău,
Fără speranță-n Dumnezeu.

Cel fățarnic se preface
Numai când îl-îmbii să ia,
Cum zgârcitul se preface
Când nu mai are ce face,
Când este silit să dea
Și el ceva din munca sa.

Ferice de dătătorul bucuros
Ce nu-așteaptă a fi rugat!
Nefiind legat de jos,
Dă cu drag pentru Hristos,
De Duhul fiind luminat
Că el a fost binecuvântat.
Amin.
(Duminică, 17 mai 2020)