Lipsa de răbdare este un alt păcat cu care m-am confruntat deseori și la care trebuie să fiu foarte atent în continuare. Nerăbdarea poate reprezenta un sentiment de neplăcere față de anumite situații sau față de acțiunile, deseori neintenționate, ale altora. În asemenea cazuri, noi tindem să devenim iritați, să răspundem prin agresivitate verbală. Cei care suntem părinți putem deveni nerăbdători față de modul în care copiii și adolescenții reacționează la educația pe care le-o oferim. În alte situații, atât copiii cât și adulții sunt nerăbdători unii cu alții. Pentru părinți, poate fi provocator să-și învețe copiii să fie răbdători, dând dovadă de exemplu personal. În plus, unii dintre noi suntem nerăbdători atunci când conducem mașina sau când trebuie să așteptăm la rând. Dacă nu ne păzim de nerăbdare, aceasta ne poate determina să fim iritați, mânioși sau chiar să avem un vocabular nepotrivit.

          Unii dintre noi pierdem anumite lucruri, din cauza lipsei de răbdare. Dacă un băiat dorește să se apropie de o fată și este foarte grăbit, în cele mai multe situații va eșua, mai ales dacă fata nu îl simpatizează în mod deosebit dinainte. Am întâlnit situații în care anumite persoane au pierdut mulți bani pentru că s-au grăbit să își schimbe locul de muncă, după ce au aflat că firma la care lucrează are probleme. Firma s-a închis la scurt timp, însă a oferit multe salarii compensatorii, pe care cei care s-au grăbit să plece le-au pierdut. În alte cazuri, unii oameni au vândut proprietăți sau acțiuni la prețuri foarte mici, nu pentru că erau nevoiți, ci pentru că nu au avut răbdare ca piața să își revină. Așadar, chiar și din punct de vedere omenesc, oamenii care nu au răbdare au deseori de pierdut. Zicala următoare, „cu răbdarea treci marea”, conține mult adevăr. Noi putem câștiga anumite lucruri dacă avem răbare să așteptăm și dacă ne ferim să acționăm, atunci când momentul nu este favorabil.

          Apostolul Pavel ne spune că îndelunga răbdare este una dintre cele nouă roade ale Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23). Ca și credincioși, noi trebuie să cultivăm în viețile noastre îndelunga răbdare (Coloseni 3:12, Efeseni 4:1-2). Pe cei îndelung răbdători, Dumnezeu îi binecuvântează în mod deosebit. De exemplu, David a așteptat peste zece ani până când a devenit împăratul lui Israel (2 Samuel 5:4), din momentul în care a fost uns de profetul Samuel (1 Samuel 16:12). În tot acest timp, el a răbdat și a fugit de prigoana lui Saul. Chiar dacă a avut ocazia să îl omoare și să devină împărat mai repede, David L-a lăsat pe Dumnezeu să facă dreptate. Însă în toată istoria lui Israel, nu a fost împărat ca împăratul David. Dumnezeu l-a pregătit pentru slujba de împărat, îmbrăcându-l cu îndelungă răbdare.

          Dumnezeu nu îi binecuvântează pe cei care nu au răbdare. Deși văzuseră minunile lui Dumnezeu, mulți israeliți au cârtit în repetate rânduri împotriva Lui, atunci când nu aveau mâncare sau apă. În loc să aibă credință și să aștepte ca Dumnezeu să rezolve situația, aceștia L-au ispitit în repetate rânduri, până când paharul îndelungii răbdări a lui Dumnezeu s-a umplut. Ceea ce a urmat reprezintă o dramă pentru o întreagă generație de oameni, care au fost nerăbdători și necredincioși: „Şi Domnul a spus: Iert, cum ai cerut. Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul, atât este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum şi n-au ascultat glasul Meu, toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea” (Numeri 14:20-23).