Pe țărm călător, trimis-am speranțe pe întinsele ape
Spre celălalt Țărm, vâslind peste valuri cu cer mai aproape
Și nu m-aș mira să văd un Pescar coborând dintre stele
Cu mâinile întinse împlinire aducând visărilor mele.

Ce șoapte ne spui mare, vuind în talazuri?
E cântec voios, sau suspin pentru a lumii necazuri?
Ce zări necuprinse așterni în priviri, ce vise albastre?
Ce cale de dor, sclipiri de luceafăr spre tălpile noastre?

Frumoasă ești, mare! Grăirea ți-este vie…
Despre o Iubire adâncă și-un Țărm de veșnicie
Eu te iubesc de tânăr, dar și-n anii târzii
Că-n veacul ce-o să vină, n-ai rost - nu vei mai fi.

Ești mare ca harul, de necuprins ți-e largul
Cu ape liniștite sau val lovind catargul
Pescarul Cel de oameni îți spune ce să faci
Să umpli mreji cu pește și uneori să taci.

Ne spune o slovă sfântă că-n tine, aruncate,
Uitate-s pe vecie a noastre adânci păcate
De Cel ce plătit-a cu sânge al lor amarnic cost
Dacă-i aflăm iertarea și-al dragostei sfânt rost.

✍️Ghiță Stoian
15.07. 2026