Niciunii dintre noi nu facem față volumului de informații la care suntem expuși prin revoluția digitală. Problema noastră nu este că dispunem de puține informații. De fapt, noi putem accesa mult mai multe informații decât suntem capabili să utilizăm. Creierul nostru trebuie să ignore o parte dintre informațiile pe care le recepționează și le consideră irelevante, pentru a le procesa pe cele care au mai multă importanță pentru noi. Pe de altă parte, ne este dificil să găsim informațiile cele mai relevante pe anumite subiecte și să ignorăm sursele de informație mediocre sau nocive.
Multitudinea de informații la care suntem expuși poate provoca deficit de atenție, mai ales în rândul copiilor, deoarece mecanismele lor de atenție nu sunt create pentru a face față atâtor informații. Atunci când cei tineri se confruntă cu o avalanșă constantă de informații, pot apărea probleme de concentrare, de memorare și de distragere a atenției. De fapt, fiecare dintre noi avem nevoie de repaus, pentru a putea digera și integra informațiile pe care le primim. În caz contrar, se va diminua capacitatea noastră de a procesa informații și vor apărea disfuncționalitățile de care am amintit în paragraful anterior. Același lucru se întâmplă și în cazul digestiei. Noi nu trebuie să înghițim mai mult decât poate digera stomacul nostru. Aceasta este o regulă generală pentru toți oamenii, dar mai ales pentru bebeluși. Însă pe măsură ce se dezvoltă capacitatea copiilor de a digera hrana, ei pot consuma alimente mai diverse și pot mânca mai mult. Totuși, atât copiii cât și adulții pot avea probleme cu stomacul dacă consumă mai mult decât poate acesta să absoarbă.
Informația este un instrument util în creșterea copiilor. Noi trebuie să le spunem copiilor ce au nevoie să știe doar atunci când trebuie să cunoască aceste lucruri și când suntem convinși că sunt pregătiți să le gestioneze. Unele secrete trebuie păstrate până când decidem că este mai bine pentru copii să le știe, decât să nu fie conștienți de existența lor. De exemplu, dacă le oferim copiilor răspunsuri chiar fără să pună întrebări, i-am putea priva de beneficiile pe care le aduc unele informații. Dezvoltarea lor poate avea de suferit dacă află prematur informații despre sexualitate. Mai mult, dacă află că ei sau părinții lor pot muri în orice moment, înainte să dobândească perspectiva veșniciei, ar putea fi afectați de această realitate care pare foarte crudă.
Deseori, copiii noștri ajung să cunoască mult mai multe decât noi despre o sumedenie de aspecte și pot găsi informații despre majoritatea lucrurilor mult mai repede decât noi. Pe acest fond, unii dintre copiii noștri nu ne mai percep ca pe o sursă de informații de care au nevoie. Prin urmare, ne putem pierde și oportunitatea de a-i orienta în viață, de a-i ajuta să-și formeze valori corecte și să discearnă între bine și rău. Pur și simplu, dacă ei își vor lua mereu informațiile din altă parte decât de la noi, nu ne vor mai considera un punct de reper pentru viețile lor. În aceste condiții, dezvoltarea lor poate avea de suferit, căci ar pierde o parte din lucrurile pe care le putem oferi noi, în calitate de părinți și de adulți responsabili pentru bunăstarea lor. Din postura de părinți, noi nu putem concura cu motoarele de căutare moderne (google) pentru rolul de furnizori de informații. Din fericire, nici nu trebuie să facem acest lucru. Copiii noștri au nevoie de niște informații pe care internetul nu le poate oferi. Așa cum afirmă psihologii Gordon Neufeld și Gabor Mate, [1] dacă nu putem concura în a le oferi răspunsuri, trebuie să ne străduim să devenim noi înșine răspunsul pe care îl caută copiii. Într-adevăr, aceștia au nevoie să obțină informații despre ei înșiși, mai mult decât despre lumea lor. Ei trebuie să-și vadă semnificația și valoarea ca persoane afirmate prin vocile noastre, reflectate în ochii noștri și exprimate prin gesturile noastre. Pentru asta, noi trebuie să ne ținem copiii aproape. Pe de altă parte, internetul nu le poate da copiilor înțelepciune și nu îi poate ajuta să găsească informațiile cele mai relevante, nici să discearnă între adevăr și minciună sau între bine și rău. Însă noi, ca părinți, avem o experiență de viață mai vastă și îi putem sfătui pe copiii noștri în diverse momente mai dificile ale vieții. Unii dintre noi vedem mai departe decât pot aceștia vedea și putem împărtăși cu ei părerile noastre despre anumite subiecte sau decizii pe care trebuie să le ia. De asemenea, ca părinți, noi putem să le prezentăm perspectiva veșniciei și să le vorbim despre Dumnezeu, oferindu-le informații cu impact etern pentru existența lor. Nu în ultimul rând, noi putem să îi învățăm pe copiii noștri lucrurile la care ne pricepem: sporturi pe care le practicăm, materii școlare sau alte abilități utile în viața de zi cu zi.
Provocarea noastră, ca părinți, este îi ținem aproape de noi pe copiii noștri. Nici internetul și nici anturajul nu le pot oferi educația pe care noi le-o putem da și de care au atât de mare nevoie. Dezvoltarea lor ca persoane și maturizarea lor depinde de relațiile de atașament pe care noi, din postura de părinți, le putem construi cu ei. Dacă reușim să rămânem lângă ei, această latură negativă a revoluției digitale nu îi va afecta. Ei trebuie să aibă ocazia să folosească tehnologia digitală și sursele de informații pe care le oferă internetul. Dar vor deveni stăpânii acestei tehnologii avansate și a instrumentelor digitale și nicidecum nu vor fi sclavii acestora.
Bibliografie:
[1] Gordon Neufeld, Gabor Mate, Ține-ți copiii aproape, Curtea Veche Publishing, 2023, p. 439