Relațiile sexuale pot fi expresia dragostei, a pasiunii sincere și a intimității adevărate. Aproape întotdeauna, într-o formă sau alta, sexul are legătură cu atașamentul. Însă în viețile adolescenților din zilele noastre, relațiile sexuale reprezintă o expresie a nevoilor de atașament neîmplinite. În asemenea cazuri, în sex este rareori vorba doar despre sex. Poate fi vorba de o încercare de a scăpa de plictiseală sau de singurătate, de nevoia de a fi dorit sau acceptat într-un anumit grup. Pentru agresori, sexul poate fi un simbol puternic al statutului și al recunoașterii. Alții îl folosesc ca pe o modalitate de delimitare a unui teritoriu sau de revendicare a unei posesii, exact cum fac unele animale. În cazul victimelor, poate fi vorba despre supunere, despre incapacitatea de a spune „nu”, despre ideea de a se conforma cu stilul de viață al colegilor sau despre dorința de a face pe plac cuiva, din nevoia de a fi acceptat. În continuare, voi dezvolta câteva dintre ideile psihologilor Gordon Neufeld și Gabor Mate. [1]

          Vârsta la care debutează activitatea sexuală este din ce în ce mai mică, atât în SUA, în țările din Vestul Europei cât și la noi în țară. Tot mai mulți adolescenți cu vârste cuprinse între doisprezece și cincisprezece ani fac sex sau sex oral, pe care-l folosesc ca pe un substitut al actului sexual. Însă activitatea sexuală precoce determină degradarea sexualității. Există o mare diferență între un contact sexual ca expresie a intimității autentice și contactul sexual ca formă primitivă de atașament. Rezultatul celui de-al doilea tip de contact sexual este lipsa satisfacției și dependența. Unii adolescenți recunosc că au parte de mult sex, dar niciodată nu au făcut dragoste cu adevărat. Deși sunt admirați pentru genul de fete cu care întrețin relații sexuale, aceștia recunosc că nu au intimitate cu ele, ci doar se laudă cu palmaresul lor. Pentru asemenea indivizi, sexul reprezintă o chestiune de câștigare de trofee, o modalitate de a obține un anumit statut în ochii prietenilor. Pentru partenerele lor feminine, sexul poate fi o confirmare a faptului că sunt un obiect al dorinței sau un preț pe care îl plătesc pentru a fi plăcute și integrate într-un anumit grup de prieteni.

          Relațiile sexuale ar trebui să aibă loc între ființe mature (ideal, în cadrul căsătoriei). Atunci când adolescenții caută apropierea emoțională de adulți, este puțin probabil să aibă interacțiuni sexuale între ei. Dar dacă acești copii se orientează spre prieteni, sexul poate deveni un instrument de atașament față de aceștia. Adolescenții lipsiți de un sentiment de intimitate în relația cu părinții au nevoie să-și caute intimitatea în altă parte, în relația cu prietenii, dar nu întotdeauna prin sentimente sau cuvinte, ci și cu ajutorul sexului. Relațiile sexuale sunt un instrument disponibil pentru cei care doresc să-și satisfacă nevoile primitive de atașament. Dacă un adolescent caută să se atașeze de prieteni prin intermediul contactului fizic, sexul poate fi foarte eficient. Dacă va urmări să obțină atașamentul de prieteni prin similaritate, comportamentul adolescentului se va conforma valorilor grupului, ceea ce ar putea implica oferirea unor favoruri sexuale. Interacțiunea sexuală este un instrument util și pentru cei care caută loialitatea sau semnificația, ca forme de atașament. Dacă aceștia vor să aibă un statut în ochii prietenilor sau vor să fie importanți în grupurile lor, se pot folosi de sex pentru a puncta. În cele din urmă, activitatea sexuală a copiilor orientați spre anturaj nu are nicio legătură cu a face dragoste sau a face copii, ci reprezintă o încercare de a căuta unul în brațele celuilalt ceea ce ar fi trebuit să caute în relația cu părinții lor – atașament, contact și conexiune. Relațiile sexuale dintre adolescenți se pot sfârși cu nașterea unor bebeluși care reprezintă rezultatul nedorit și, deseori, niște victime nefericite, fiind născuți de către părinți imaturi care au nevoie de îngrijire și care nu sunt pregătiți să îi îngrijească din punct de vedere fizic și emoțional.

          Relațiile sexuale dintre indivizi pot răni sentimente și pot frânge inimi. Ceea ce leagă sexul nu poate fi dezlegat fără o anumită durere. Experiențele repetate de separare în urma atașamentelor puternice create de sex pot produce cicatrici emoționale și desensibilizare. Cu cât tinerii sunt mai activi din punct de vedere sexual, cu atât devin mai puțin sensibili din punct de vedere emoțional. Unul dintre costurile desensibilizării este că sexul își pierde puterea de a crea legături afective. Multor tineri cu traume din trecut le este mai dificil să intre în relații în care să trăiască momente adevărate de intimitate. Deși, pe moment, relațiile sexuale nepotrivite pot potoli dorința de atașament, în realitate acestea nu o satisfac niciodată. Unii tineri nu mai au capacitatea de a se atașa emoțional de alte persoane și nici nu mai simt durere când intervine separarea. Pentru aceștia, sexul este ușor, degajat sau chiar distractiv. Alți tineri însă se lipesc de ceilalți prin relații sexuale și sunt foarte afectați când relația se destramă. În altă ordine de idei, noi vorbim despre sex protejat împotriva bolilor sau a copiilor nedoriți. Dar poate fi vorba și despre o protecție împotriva rănirii și desensibilizării. Atât adolescenții cât și adulții pot să fie profund răniți, dacă se implică sexual în relații care nu au șanse să dureze sau să îi satisfacă. Relațiile sexuale ar trebui să beneficieze de protecția pe care o oferă un angajament, de promisiunea exclusivității și de sprijinul comunității. Isus Hristos știe că separarea după un act sexual este foarte dureroasă și nocivă pentru psihicul nostru. De aceea, El ne oferă angajamentul căsătoriei, exprimat în fața Lui, a societății și a bisericii, ca un cadru în care să aibă loc relațiile sexuale. Isus Hristos nu a instituit această regulă pentru a ne restrânge posibilitățile, ci pentru a ne proteja față de efectele nocive pe care le pot avea relațiile sexuale, dacă le utilizăm într-un cadru nepotrivit și lipsit de protecția unui angajament.

          Relațiile sexuale reprezintă un act final de atașament, creând fuziunea într-un cuplu (după cum afirmă Biblia, cei doi vor fi un singur trup). Acestea pot fi practicate cu succes într-un cadru în care există maturitate emoțională, lucru care le lipsește cu desăvârșire adolescenților. Ca persoane mature, trebuie să știm suficient de bine ce vrem de la viață, înainte să ne implicăm în relații sexuale. Însă adolescenții nu știu foarte bine ce vor de la viață. Pentru ei poate fi mai important să aparțină cuiva sau să controleze pe cineva, nefiind capabili să ia decizii dincolo de anumite sentimente sau impulsuri de moment. Însă persoanele mature sunt capabile să-și gestioneze sentimentele, gândurile și impulsurile contradictorii. Dorința de a fi propriul stăpân trebuie să coexiste cu dorința de a aparține altcuiva sau de a te contopi cu altul. Oamenii maturi sunt capabili să se gândească și la altceva decât la plăcerea de moment, la consecințele care pot apărea în urma deciziilor pe care le iau. Însă adolescenții nu au discernământul și controlul impulsurilor necesare ca să ia astfel de decizii pe cont propriu. Pe de altă parte, nu putem corecta sexualitatea aberantă a copiilor orientați spre anturaj, cât timp aceștia rămân orientați spre anturaj. Dacă vrem să schimbăm ceva în privința sexualității lor, trebuie să-i readucem acolo unde este locul lor, adică alături de noi (de familiile lor).

Bibliografie:

[1] Gordon Neufeld, Gabor Mate, Ține-ți copiii aproape, Curtea Veche Publishing, 2023, pp. 237-252