ZONĂ MONTANĂ



Plouă tăcut, pe pădure și stânci,
Și-o ceață rece, se ridică din munți,
Trec oameni prin ploaie, grăbiți și tăcuți
În inimi purtând, urme adânci,
Galerii săpate parcă, în lava, din munți.

Și plouă rece, mărunt, mocănesc
Și apa, piatra o spală, prelinsă,
Sunt străini, ce-n Aldingen, se strâng și muncesc
Cu fața crispată, cu inima plânsă.

Sfârșit rece, de mai, în Pădurea Neagră
Și alți munți, germanici, ce-s munții
Ce țin cu putere, brazii ostatici,
Înalți brazi, germanici, brazii tăcuții.

Aici, în sud, în graniță-i rece,
Cu ploi, ceață, chiar lapoviță vara,
Natura-n miracole, pe sine se-ntrece
Ciudat, din munte, aduce-ntunericul, seara.

E totul îmbrăcat într-un verde, închis,
Cu galbene pete, în lanuri, de flori
Și iarbă în pâlcuri, valsează sub nori,
Iar ochiul căprui, adoarme deschis.

Anemic, un soare ghicit, vrea să se-arate,
Puterea-și încearcă și-o strânge breloc
Prin ceața, din norii,
Ce vîntul ar vrea să o crape,
Se-anunț-o nădușeală, cu aburi și foc.

Întreaga zi, e ceru-nnorat,
Nu-i țipenie, pe străzile goale,
Mă-nchin la al lumii, nevăzut Împărat
Și-i înalț pios, osanale.

Moldovan Pavel
2019