Grăbește-te!

Omule ce-n astă lume
Ești pribeag și călător
Care cauți fericire
Doar în ce e pieritor,
Ia seama în alergare
Cum te porți și ce gândești
În scurta-ți calătorie
Ca să nu uiți cine ești.
Ia seama și ține-ți drumul
Departe de ce-i firesc
Ca să-ți termini alergarea
Ca un om duhovnicesc,
Ca să poți la încheiere
În locașul cel de sus
Să fi primit cu iubire
De Domnul Hristos Isus,
Căci de mergi pe căi străine
De calea spre cerul sfânt
Vei avea lacrimi amare
Când pleci de pe-acest pământ.
Te grăbește, dă crezare
Cuvântului ce-i vestit
Și predă-ți inima-ntreagă
Domnului ce Te-a iubit,
Ca să-ți fie pururi bine
Să fii viu cu-adevărat
Și s-ai multă biruință
Stând departe de păcat.
Te grăbește să fii omul
Liberat de orice rău
Prin sfânta răscumpărare
Dată de la Dumnezeu,
Căci oricine o primește
Numai prin Domnul Isus
Dacă vrea întotdeauna
Doar de El a fi condus.
Să dorești în mare grabă
Să fii om evlavios
Refuzând îndemnul care
Te-ndepartă de Hristos
Căci mulți zac în rătăcire
De traiul sfânt și curat
Cu fapta nelegiuită
Și cu gând așa spurcat.
Fie-ți grabnică dorința
De-a fi altor de folos
Printr-o sfântă consacrare
Și un trai evlavios
Ajutându-i să găsească
Calea spre limanul sfânt
Ca să fie-n fericire
Când pleacă de pe pământ,
Căci doar astfel înspre slavă
Drumul tău se va-ndrepta
Cu ființa ta predată
Domnului, spre slava Sa.
De astfel îți vrei lucrarea
Și dorești a fi curat
Ascultând cum te învață
Cuvântul cel minunat,
Nu mai sta în nepăsare
Iubind drumul de păcat
La Isus tu azi grăbește
Să fii pentru veci salvat.