Unul pentru cei mulți! ! ...


Sosit pe-acest pământ rugos,
Să iei, păcatele-omenirii
Tu Salvatorul, Tu Hristos
Înduri urmările venirii

Lumea s-a cam depărtat,
De tot, ce-nseamnă, Dumnezeu
Iar omu-i prea infatuat,
Neascultând Cuvântul Său!

S-a pus slugă, pentr-un ban
Și-i roabă lumea, azi mândriei
Împrumutate de Satan,
Minciuni, în locul bucuriei...

Isus Tu n-aveai, frumusețe
Atenția, s-o-ndrepți spre Tine,
Ci să îndrepți, a noastră fire,
Spre umilință și iubire,

Învățător, controversat
De cărturari și farisei,
Adesea, i-ai admonestat
Gustând și moartea, pentru ei

Când Dumnezeu, te-a delegat
Jertfă umană, la păcat,
Miel pe-Altar sacrificat
Să scape omul din păcat! !

Fiind contestat, adeseori
De preoți și învățători,
Ce te voiau, crucificat
Tu Mielul Sfânt și nepătat...

Mureai pentru păcatul meu
Și pentru, păcatele lumii,
Slăvit Fiu Om și Dumnezeu,
Care-nfierai, falsul minciunii.

Blândețea Ta, atât de mare
Îndeamnă lumea la salvare,
N-ai folosit, marea-ți putere
S-aduci la oameni mângâiere,

Câțiva pescari, neânvățați
Adeseori înfometați,
Dar oameni, simpli și curați
Le-ai dat ca sarcină-ntr-o zi,

Mulțimi de oameni, a hrăni
Cinci pâini aveau a împărți,
Cănd cu doi, pești hrănit-ai mii! !

Și pumnu-acesta de pescari,
A umilit pe cărturari,
Pe preoți și pe cei cu școală,
Și-au vindecat, pe mulți de boală

Cerând, Doamne-n, Numele Tău
Îi vindeca chiar, Dumnezeu
Ei cunoșteau tot, ce le-ai dat,
Ce au văzut și-au învățat! ...

Duhul Sfânt îi întărea,
Să ducă-n lumea, asta rea
Isus învățătura Ta
Cu toată lumina sa! ! .

Căci înainte-ați, pus sămânța
Mai presus de toată știința,
Puterea-nvățăturii, Tale
A pus o lume în mișcare...

Când ucenicii se-ntrebau,
Care din ei, ar fi mai mare
Faptele-n sine arătau,
Când Tu, spălai a lor, picioare

I-a dat lui Petru, Tatăl cunoștință
Despre curata Ta ființă,
Când întrebai
”-Cine ziceți că sunt Eu? ...

Petru-a răspuns:
-Tu ești Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu”! ! ...
Și totuși iată că-ntr-o zi,

Când cu trup și sângele spuneai
Că-i vei hrăni, să aibă viață,
Viață veșnică în rai

Te-au părăsit dicipoli mii
Cuprinși fiind, de dezgust și greață,
Te-au condamnat, atunci pe față
Simbolul trupul Tău”mâncare”,
Și al Tău sânge ”băutură„”

Le-nțelelegeau, ca atare
Fiind indignați peste măsură,
Sămânța, pusă-n bun ogor,
Adus-sa mulți, în locul lor,

Și va cuprinde, tot pământul
Pân să se lase asfințitul! ! ! ...

Moldovan Pavel