Pe-o cale am pornit! ...


Pornisem vesel pe o cale,
Posibil, spre înmormântare
Însă iubirea Tatălui,
M-a scos din apa Stixului...

Dumnezeu, cu-a Sa iubire
Îi dăduse-o, stare-aparte
Parcă simțea-n a Sa fire
Că e fiul său, pe moarte,

Azi știu, că de sus venise
Acea mare încercare,
Și nu de la, Dumnezeu
Care n-ar face, vre-un rău

Ci de la cel, din văzduh
Prin el, și prin al, său duh
Duhul cel rău ce voia,
Doi copii, de-odat să ia! ! ! ...

Atunci mi, s-a arătat, o fiară
Ca, o enormă șopârlă,
Care-avea, o mare, creastă
Și-o limbă roșie-n gură,
Având o galbenă, mare creastă,
Umbrind cadrul, de fereastră

Cu trei broaște, mari și verzi,
Imagini, când curaju-ți pierzi,
Și un Șarpe, gros și lung
Având culoarea, ca de plumb,

M-am trezit, prea tulbure
Ca tata să se bucure,
Și țipam în, gura mare
De-a dracului arătare...

Timp de zece, ani, apoi
Se-ntorcea duhu-napoi,
Mi se arunca în spate,
De mă speria, de moarte

Și un fapt, neomenesc,
Nu puteam să mă trezesc,
Cu el mă luptam, în noapte
Vrând să îl, alung departe,

Dar plecă, din casa mea
Când credința, îl lovea,
Și după multe păcate,
Se ducea duhul, departe,

Iminențele, de moarte
Le-a-ncercat și mai departe,
Pe mine și pe părinți,
Dar nu ne, corupea, cu-arginți

Aveam să aflu, trecând anii
Care-a fost teama, Satanii
Toată familia mea,
Botezul în, Domnul, primea

Satan cu, al său guvern,
Își dorea, a fi etern,
În satul în care, erau
Unii ce se-ncăierau,

Și cu nu mulți, ani în urmă
Cu a lor spirit, de turmă,
Ucideau, nevinovați
Ca să moară blestemați! ...

O văduvă, căreia-n grup,
Flăcăii, i-au luat, ce-avea mai scump,
Și fiecare, când serbau
Nunta fiilor mureau! ! ! ...

Ceea ce s-a întâmplat,
Ce-un sat, a cutremurat,
E că în, toată ființa,
S-a însămânțat, credința

Cedința în Dumnezeu
În Duhul și-n Fiul său! ! ...
Și-i mulțumesc Domnului
Că sunt azi pe calea Lui! ! ...

Blându Ioan
16.07. 2025.