În ziua primei „nunți” de pe acest pământ, Dumnezeu a creat-o pe Eva și i-a prezentat-o lui Adam. Se obișnuiește, în cazul nunților creștine, ca tatăl să o însoțească pe mireasă până la altar, acolo unde i-o predă viitorului ei soț.

          Dumnezeu Tatăl a deschis istoria omenirii cu o nuntă, iar Isus Hristos și-a început lucrarea tot la o nuntă, unde a făcut prima minune din șirul Său de minuni. Mântuitorul nostru a confirmat viziunea Tatălui despre căsătorie și despre familie (Matei 19:1-4), condamnând atitudinea iudeilor care, din cauza păcătoșeniei lor, au abuzat de legea lui Moise, acționând tot timpul la limita legii și nu în spiritul acesteia. Istoria omenirii se încheie cu nunta Mielului, dintre Isus Hristos și biserica Lui (Apocalipsa 19:7). Astfel, se poate observa că familia este una dintre temele centrale ale istoriei omenirii și este o instituție divină, fiind creată de Dumnezeu.

          Cartea Geneza ne arată șapte principii despre căsătorie, care sunt valabile și în zilele noastre. Foarte multe divorțuri au loc chiar și între creștini, pentru că sunt ignorate aceste principii. La început, Dumnezeu a inventat căsătoria și a planificat-o. Adam nu a avut vreo inițiativă sau contribuție activă în acest sens. Prin urmare, fără revelație divină, oamenii nu pot înțelege pe deplin această taină, care vine de la Dumnezeu. Dumnezeu a văzut că Adam era singur. Acesta a decis că are nevoie de o parteneră și că trebuie să se căsătorească. Nu Adam a planificat căsătoria cu Eva. Totodată, Dumnezeu a știut de ce fel de ajutor are nevoie bărbatul. Adam însă habar nu avea. Mai mult, Dumnezeu a pregătit-o pe Eva pentru bărbat. Adam nu a venit cu o listă de pretenții la Dumnezeu, legat de viitoarea lui soție. Pe de altă parte, Dumnezeu i-a prezentat-o pe Eva lui Adam. Acesta nu a trebuit să o caute de unul singur. Dumnezeu a stabilit scopurile familiei: unitate, procreere și împlinire sufletească. Nu în ultimul rând, Isus Hristos a reluat planul lui Dumnezeu pentru căsătorie în fața iudeilor. El refuză să coboare standardele.

          Cei care doresc să se căsătorească trebuie să fie conștienți de aceste realități. Creștinii nu intră în căsătorie din cauza deciziei lor ci, în ultimă instanță, datorită deciziei lui Dumnezeu. Un bărbat creștin are încredere că Dumnezeu îi va pregăti partenera de care are nevoie și că îl va călăuzi înspre fata pe care El a ales-o. În altă ordine de idei, o femeie creștină este conștientă că Dumnezeu îi va alege soțul potrivit. Aceasta îi permite lui Dumnezeu să o conducă înspre bărbatul pe care El l-a pregătit pentru ea. În final, scopul căsătoriei a rămas același precum în grădina Eden: unitate, procreere, împlinire fizică și emoțională.