În negura nopții, când soarele dispare
Omul caută pacea, să meargă la culcare,
Dar n-o găsește, nu poate să adoarmă
Stă până dimineața, nu-i mai trebuie alarmă.

Merge la muncă, întristat, obosit
Îngândurat de gândul căci pacea n-a găsit.
"Unde este pacea? La cine o găsesc?"
"La Mine" zise o voce," fiindcă te iubesc".

"Dar cine ești? Nu este nimeni în jurul meu
Sa fie oare gândul sau este... . chiar Dumnezeu?"
"Eu sunt, Isus, mai ști, Eu am murit
Pe o cruce la Golgota ca să fi mântuit.

La mine este pacea, unde o cauți tu?
În bani, în lumea aceasta sau oare pe genunchi?
Unde o cauți oare? O cauți pe la frați
Sau poate printre ramurile pomilor legați?

Unde cauți pacea? In lumea ai să găsești
Dar pacea ei e neagră, prin ea nu biruiești.
Dar pacea Mea-i lumină, liniște sufletească
Și poți adormi noaptea, iar ea-n tine să crească."