Cânt Domnului pentru că mi-a făcut bine!

                                         Psalmul 13:3-6

            „Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții, ca să nu zică vrăjmașul meu: „L-am biruit! “ Și să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin.

            Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!”

            Când te vezi fără nici o resursă, fără nici o putere, când nu mai știi ce să faci și încotro să te îndrepți, atunci să-ți ridici ochii spre cer și-L vei vedea pe Dumnezeu la lucru în viața ta.

            Este adevărat că nu întotdeauna Domnul lucrează după gândurile noastre și după dorințele noastre. Uneori noi dorim ca Domnul să ne scoată urgent din încurcătură, să rezolve „ieri” problema pe care o aducem azi înaintea Lui, însă El vrea să ne formeze caracterul de creștini, tocmai acolo în mijlocul încercărilor si al suferințelor. Uneori poverile, sunt atât de mari și atât de grele încât te fac să strigi către Domnul: „Doamne, nu mai pot!” Dar Domnul răspunde: „Mai rabdă, mai rabdă puțin~&!"_~

            Noi am vrea ca Domnul să schimbe împrejurările, starea lucrurilor, să schimbe lumea din jurul nostru. Am vrea să-i schimbe pe copiii noștri și starea celor pe care-i iubim, însă Domnul vrea să ne schimbe pe noi. El nu vrea să schimbe mai întâi lucrurile din jurul nostru și nici lumea înconjurătoare, ci vrea să ne pună pe noi într-o stare după voia Lui.

            Lucrul acesta îl poți înțelege numai atunci când ești în valea adâncă a suferințelor, când treci prin experiențe pe care nu ți le-ai fi dorit niciodată.

            Nu întâmplător l-a lăsat Domnul pe David să umble plângând departe de confortul Ierusalimului.

            De multe ori strigăm în disperare: Doamne ajută-mă! Și El zice: Vino, aleargă, nu te opri, vino degrabă la Mine.

            Am slăbit. Am ajuns niște neputincioși. Și ne oprim. Eventual lăsăm pe alții să alerge pentru noi, alții să se roage, alții să facă ceea ce trebuie să facem noi.

            David ridică ochii spre cer și în cuvinte pline de amărăciune strigă: „Până când? Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?”

            Însă, chiar în mijlocul necazului, deodată îl găsim pe David tresăltând de bucurie. După ce a adus toate lucrurile la cunoștința lui Dumnezeu, după ce a descărcat tot bagajul poverilor la picioarele Sale, David, venindu-și în fire, a spus în versetul 5: eu nu mai am nimic de făcut altceva decât să aștept în tăcere ajutorul Domnului.

            „Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” Tot ce-mi rămâne de făcut de acum este să: „Cânt Domnului. De ce? Pentru că mi-a făcut mult bine.”

            Oare a mai făcut Domnul bine cuiva?

            Ești astăzi într-un „cuptor” foarte încins? Nu te opri. Laudă-L pe Domnul din toată inima și nu va întârzia să-ți vină în ajutor. Avea David un secret de a putut să treacă de la o stare de întristare și supărare dezastruoasă, la una de mare bucurie?

            Cu siguranță avea un mare secret, pe care ni-l descoperă și nouă astăzi. Acela că și-a întors privirile de la vrășmașii care-i doreau moartea și de la necazurile care îl înconjurau și, ațintindu-și ochii spre Cel ce poate totul, spre Dumnezeul cel viu și adevărat, a exclamat: „Eu am încredere în bunătatea Ta și sunt cu inima veselă... ”.

           Chiar dacă vrășmașii erau în preajma lui, chiar dacă problemele erau încă nerezolvate, durerea încă mai apăsa asupra sufletului și a trupului, David cânta laudele Domnului. El nu Se schimbă niciodată; în veci de veci, El rămâne Același Dumnezeu puternic, care are toate lucrurile în control.

        Și problemele noastre sunt în controlul Domnului? Da, cu siguranță, pentru că problema copilului este și problema Tatălui. Care părinte, oare, nu se îngrijește de pâinea copiilor, de confortul lor, de îmbrăcăminte, de liniște și de toate celelalte lucruri de trebuință?

            Cu atât mai mult problema ta, copil de Dumnezeu, este în mâna puternică a Tatălui ceresc, care Se va îngriji ca toate lucrurile să-ți meargă bine.

            De acum eu pot să laud pe Domnul care mi-a făcut mult bine, știind că îndurările și bunătățile Sale nu au ajuns la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață.

            David a fost omul care nu s-a temut să înfrunte ursul și nici leul atunci când intra în turmă să-i fure oaia. Era viteazul care, fără să stea mult pe gânduri, l-a înfruntat pe uriașul Goliat, învingându-l doar cu o praștie și cu o piatră, în Numele Domnului oștirilor. Atât timp cât a privit în sus și s-a încrezut în Domnul nu a avut nici o frică de oameni și nici de fiarele sălbatice.

            Dar a venit o vreme de decădere în viața lui, când și-a întors privirile de la Domnul, Dumnezeul său, și s-a uitat la oameni. S-a încrezut în puterile sale, în succesul său, uitând că toate biruințele în luptele cu potrivnicii le-a câștigat prin puterea Domnului și nicidecum prin iscusința sa; atunci au început spaimele, temerile au pus stăpânire pe inima sa.

       În 1 Samuel 21:12, este scris că „David a avut o mare frică de Achiș, împăratul Gatului.”

            Apoi a urmat frica de Saul, care l-a obligat să se ascundă prin munți și prin peșteri câțiva ani de zile, frica de propriul său fiu, de Absalom, din pricina căruia a fost nevoit să lase scaunul împărătesc și să se refugieze în valea Iordanului și în pustie.

            Dar în Psalmul 46:5, David, venindu-și în fire, povestește aducerile aminte: „Când Îl căutam pe Domnul, mă asculta, îmi răspundea și mă scăpa din toate temerile.”; dar când mi-am întors privirile de la El, m-au apucat spaimele, m-a cuprins teama și pacea mă părăsise.

            Privind din nou la Domnul, David exclamă plin de bucurie: „Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, și nu ți se mai umple fața de rușine.”

            De aceea, parcă vrea să spună David, eu voi privi spre Domnul care mă va scăpa de toți vrășmașii mei. De cine să mă mai tem? Eu am un sprijin și o nădejde care nu lipsește niciodată în nevoi.

            Am gustat și am văzut cât de bun este Domnul.

            Gustați și voi! este îndemnul Duhului Sfânt în Psalmul 34:8 „Gustați și vedeți ce bun este Domnul.”

            De acum înainte voi privi spre Domnul și din acest moment, oricât de grele vor mai fi încercările și oricât de multe împotriviri voi întâmpina, eu „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme”.

            Voi binecuvânta pe Domnul când va fi soare și când va fi nor, când voi fi liber și când voi fi înconjurat de potrivnici.

  „lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Voi cânta Domnului pentru că mi-a făcut mult bine!