Și plouă


Se scurge apa-n, frunze moarte
Se strânge-n gropi jos, mai departe
Și stropii cad mărunți și-i rece,
Cu ploaia asta, vara trece

E-o liniște, ritmic, oprită
De stropi, mai mari, căzuți pe frunze
Se-ascund în grădina cosită,
Și-mi cad pe frunte și pe buze,

Pășesc și-mi ud bocancii-n, apa
Care deja pământu-nmoaie,
Știu că în pământ, din ceapa,
Ce-a a rămas, se strică-n ploaie

Pe de altă parte-i bine,
Căci sperăm la nou an,
Cu roadă bună,
Te rugăm Hristos pe Tine
Drepții, la Tine-i adună,

Că suntem, sătui de rele
Și-așa lume de nimic,
Și de, vastele rețele,
De hoți, care, dau în spic

Lumea a uitat cu totul,
Decalogul, cărții sfinte
Până să-i vină sorocul,
Tinde-a merge înainte...

Intru-n șură și mă scutur,
De stropii intrați, în haine
Pălăria-n vânt, mi-o flutur
Și îmi trec, prin minte taine,

Tu-mi dezlegi, mai întâi, una,
Din imensa Ta gândire
Menită, ca să mă mire,
Și o alta să inspire,
Cam, când e a Ta, venire

Și din alta curg mai multe
Ca și stropii reci de ploaie,
Se-ntrețes, să le asculte
Cei ce cred și nu se-ndoaie! !

Moldovan Pavel
Septembrie 2024