În a vieții tale carte,
Poți cuvinte vii să scrii,
Dac-a’ lumii buze moarte
Să le-nchizi te vei grăbi!

Din cuvinte - simple slove,
Omului la îndemână -
Poate cerul să-ți acorde
Mântuire sau osândă!

Ce izvor poate deschide
Un cuvânt pe har zidit,
Dar ce groapă poate-ntinde
Unul greu, nepotrivit!

Cum același suflet poate
Ca, veghind sau dormitând,
Prin cuvintele purtate
A-nvia sau omorî!

O, de-atâta greutate
E vorbirea unui om!
Trebuie, cu scumpătate,
Cântărită cu aplomb!

Așadar... de ce să pregeți
Să vorbești în Adevăr?
De ce vorbele să-ți lepezi
În desaga celui rău?

Dacă banii știi să-ți numeri,
Bine să-i chivernisești,
De ce prețul cel mai ieftin
Vorbelor atribuiești?

Dacă tot ți se dă harul
Să alegi să spui sau nu,
Folosește și cântarul
Pentru ce e rău sau bun.

Pune filtrul ce se cere:
Este vorba-ți de folos?
Dacă nu-i, stai în tăcere,
Fii un sfânt silențios!

Alt marcaj e călăuza
Duhului lui Dumnezeu:
Îți va spune-ntotdeauna
Când se caută glasul tău!

Când vorbirea ți-e-ncadrată
În măsura cumpătării,
Iată partea-ți câștigată
Din umblarea ascultării:

Fiecare cuvințel
Ce-are-n Biblie potriveală,
Dă omului lui Dumnezeu
A înțelepciunii haină!

Multă cinste poate-aduce
Gura unui credincios
Pe-ale cărui sfinte buze
Este Numele Hristos!

Și o sfântă părtășie
Se găsește-n orice loc,
Unde sfinții, în curăție,
Schimbă vorbe cu bun rost!

Vorba-n Duhul Sfânt, ea poate
Să mai cheme din pierzare
Suflete ce sunt departe
De a lui Isus cărare!

Un folos deosebit
Poate fi oricând aflat,
Când prin ceea ce-ai vorbit
Pe Hristos ai lăudat!

Vorba-ți poate fi o laudă
De cântare-a mântuirii,
Ce lui Dumnezeu să-I placă:
Să-I închini Lui glasul firii!
... Dacă vrei să ai și tu
A înțelepciunii haină
Și-n cer a-ți agonisi
Nu osândă, ci răsplată,

Dacă vrei să-ți fie-oricând
Gura lui Isus plăcută,
La vorbire pune-ți frâu:
Lasă-ți loc, nu fă risipă!

Nu-ți întinde pe tarabe
Ofertantele păreri,
Subiecte despre toate,
În grămezi... pe nicăieri.

Mai degrabă-n rugăciune
S-ai plăcerea să grăiești!
Mai degrabă în cântare
Să te îndeletnicești!

Și-astfel, Duhu-ți va deschide
Orizont spre-o altă viață,
Care mintea îți pătrunde,
Sufletul îți luminează!

Când în simplele-ți cuvinte,
Duhul Sfânt S-a coborî,
Oare câte clipe sfinte
Pe genunchi ți-ai tot dori?

Copleșit de frumusețea
De acum descoperită,
Vorbele-ți vor da binețea
De Scripturi pecetluită!

Frica cea de Dumnezeu
Te va face să gândești,
Tare bine să veghezi
Înainte să vorbești!
... Cu grăbire vei închide
Ale lumii buze moarte
Și cuvinte vii vei scrie
În a vieții tale carte!

Amin!