Primăvara iertării
Autor: Florina Emilia Pîncotan
Album: Stropi de rouă
Categorie: Diverse
Ca o pasare ce zboară către cer, aș vrea și eu
Să mă-nalț când vine vremea... și s-ajung la Dumnezeu.
Sunt doar frunză risipită, răsuflarea unui zbor,
Pumn de lut, o biată umbră pribegită sub un nor.
Tu, Acel ce-mi știi cărarea, dorul meu de zori senini,
Mă adună-n palma-Ți caldă și ridică-mă din spini!
Am picioarele rănite și o arșiță în piept,
Am căzut, sunt frântă-n lupte și-am uitat de drumul drept.
Azi, privesc spre Tine, Tată, și am fața ca un crin.
Port in mine veșnicia, zborul tainic și senin.
Nu prin meritul meu, astăzi, simt că Primăvara, iar,
Înflorește-n al meu suflet, ci prin Tine, la Calvar.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/326211/primavara-iertarii