ÎNTREBĂRILE BIBLIEI

Biblia este neîndoielnic cartea cea mai tradusă, tipărită, răspândită, citită și respectată. Ce o face să fie așa specială? Valoarea ei este dată de prezența lui Dumnezeu în rândurile ei. În istoriile relatate în Biblie, în cântările consemnate, în profețiile enunțate, în tot ce este scris în ea se exprimă Dumnezeu. Aceasta face ca Biblia să fie o carte unică și foarte prețioasă. Citind și studiind Biblia aflăm; cine este adevăratul Dumnezeu, cum a început totul, cine sântem noi, ce este bine și ce este rău, ce viitor ne așteaptă.

Una din formele de exprimare literală dintre cele mai interesante și utile în mesajul biblic este ÎNTREBAREA. Potrivit DEX-ului, o întrebare este, „vorbire adresată cuiva cu scopul de a căpăta un răspuns”. Cu alte cuvinte, întrebarea este o formă de exprimare verbală, o interogație, prin care dorești să afli ceva. În literatură (deci și în vorbirea curentă) sunt cunoscute o sumedenie de tipuri de întrebări. Întrebări scurte sau lungi, întrebări închise sau deschise, întrebări convergente sau divergente, întrebări retorice, , de clarificare, de examinare, etc.

Neîndoielnic, întrebările cele mai importante sunt cele cu caracter existențial. Este un mare har să ai capacitatea de a pune întrebări de calitate și a căuta răspunsuri la sursele cele mai bune. Biblia este sursa celor mai bune răspunsuri, căci vin de la Dumnezeu.

În urma unui studiu personal pot spune că, în Biblie sunt 3066 întrebări. 2064 în Vechiul Testament și 1002 în Noul Testament. Cu cele 292 întrebări cartea Iov este cartea din Biblie cu cele mai multe întrebări. Iov este urmat de Ieremia (184), Matei (173), Isaia (164). Proverbe 23:29 și 30:4 sunt versetele cu cele mai multe întrebări, câte 6 fiecare.

Cele mai multe din întrebările care se află în Biblie sunt fără o semnificație deosebită. Există însă și întrebări, fie că sunt enunțate de Dumnezeu, fie de oameni, care se pretează la învățături majore. De exemplu: „Unde ești?” (Geneza 3:9); „Cine sunt eu?” (Exodul 3:11); „Cine ne va arăta fericirea?” (Psalmul 4:6); „Ce este adevărul?” (Ioan 18:38); „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:6).

Cu convingerea că toată Biblia este inspirată de Dumnezeu și de folos, vă propun în perioada următoare să ne apropiem de Cuvântul Domnului și pe calea aceasta a întrebărilor, cu dorința sinceră de a cunoaște mai mult adevărul divin spre binecuvântarea noastră veșnică. Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a vorbit și ne vorbește prin Scriptură și-L rugăm să ne însoțească cu lumina Duhului Sfânt în înțelegerea și trăirea voi Lui.

TÂNĂRUL BOGAT (Marcu 10:17-27)

„Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Marcu 10:17b)

Tinerețea și Biblia formează împreună casă bună. Spun aceasta pentru că tinerețea este o perioadă a căutărilor, iar Biblia oferă căile cele mai bune. Iată de exemplul pasajul care în Evanghelii poartă titlul, „Tânărul bogat”. Avem aici un tânăr care poate fi pildă, pildă de ce să faci și ce să nu faci. Așa dar mai întâi lucrurile bune la tânărul bogat, și apoi cele mai puțin bune:

I. LUCRURI BUNE LA TÂNĂRUL BOGAT

-Omul era preocupat de veșnicie încă de tânăr. Evanghelistul Matei îl numește tânărul. (Mt. 19:20) Este știut că tinerii în general se ocupă cu o mie de alte lucruri, numai cu veșnicia nu, iată însă aici o situație fericită.

-Tânărul a venit la Domnul pentru răspunsuri. Fântânile cu apă sunt multe în lume, dar numai una are apa vieții. Răspunsurile de un ”milion” cu privire la viață, sunt doar la Creatorul și susținătorul vieții.

-Era evlavios. A alergat, a îngenunchiat înaintea Domnului, și i s-a adresat respectuos: „Bunule Învățător, ... ” Nu știu, poate că o așa atitudine nu ține neapărat de o școală anume, dar ține de ceea ce numim adesea; cei șapte ani de acasă.

-Era sfânt după legea mozaică. „Cunoști poruncile: să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; ... ”, îi spune Domnul. Omul răspunde: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă~&!"_~ Domnul Isus nu-l contrazice, ci dimpotrivă, S-a uitat țintă la el și l-a iubit.

Iată un tânăr evlavios, moral, preocupat de eternitate; cum să nu-l iubești! Și cu toate acestea tânărul avea și lipsuri.

II. LUCRUL RĂU LA TÂNĂRUL BOGAT

Problema acestui bărbat tânăr era legată de avere. Domnul îi zice: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă.” Evanghelia spune: „Mâhnit de aceste cuvinte, omul a plecat trist de tot; căci avea multe avuții!”  Tânărul a venit bine la Domnul și a plecat rău. Problema nu era că avea multă avuție, ci că era legat de ea. Avem o mulțime de oameni în Biblie care au fost bogați și cu toate acestea avuțiile lor nu au fost o piedică în relația cu Dumnezeu. Întotdeauna problema nu este cât ai, ci ce faci cu ce ai. Aparent tânărul bogat era în regulă, dar Domnul care cunoaște inimile noastre, știa că omul era robit de avuția sa. De aceea îl și provoacă, pentru a-l face să înțeleagă care era problema lui.

Inimă înrobită... Cea mai grea robie este cea interioară. Oare câți dintre noi suntem plini de lume, plini de plăceri, plini de mândrie, plini de îngrijorări, ... posesii care sufocă chemarea veșniciei? ... Mă gândesc, dacă în locul tânărului bogat aș fi fost eu, sau tu, ce ar scrie evanghelistul despre noi? ... Dacă am sta în fața Domnului, ce ar spune că ne lipsește? ...

În esență viața veșnică (mântuirea) stă în a desprinde inima de cele lumești și a-L urma pe Fiul lui Dumnezeu, într-o înțelegere Nou Testamentală a voii Lui și o lepădare zilnică de natura păcătoasă. Domnul Isus, Cel care este Calea, Adevărul și Viața, a zis tuturor: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?” (Luca 9:23-25) Greu? ...