`Criza sufletului tău! `


Se-aude-ncet într-un adânc.
Un strigăt de neînțeles.
Și parcă nu-i de pe pământ.
Nu pare-a fi ceva firesc!


Răsună un ecou, .
Al sufletului tău plăpând.
Dar te întrebi în stil,
Obraznic și nepăsător.

Ce poate fi?
Și ce se-aude,
Un plâns atât de-usturător! .
"Ajută-mă, nu vreau sa mor!"

Nu-l înțeleg, nu îl pricep.
Nu știu cum pot să îl percep.
E parcă prea necunoscut.
Parcă-i flămând și nebăut.


Abea de parcă îl auzi.
Dar nu se poate sa îl pierzi.
Și stai în neștiința ta.
Neputincios de-a ajuta.

Parcă ai vrea să faci ceva.
Dar firea nu prea te-ar lăsa.
Ai vrea cumva să vezi ce e.
Dar nu poți fără, rugăciune.


E strigătul plin de durere.
Din sufletul tău, fără putere.
De când uitat-ai tu de el.
Te strigă într-un colț, stingher.

Uitat-ai să îl mai hrănești.
Nu mai știi să-l îngrijești.
La rugăciune te grăbești.
Scriptura nu-o mai citești.

La post, nici nu mai gândești.
În mintea ta, pe dealuri, ești.
Gânduri grele încâlcești.
Și nu poți să te oprești. .

Creștine drag, și om pribeag.
Pune piciorul, azi în prag.
Ridică-te din amorțeală.
Sufletul tău, vezi să nu moară. .

Grăbește, spre abilitare.
Lasă-te de nepăsare.
Apleacă-te să înțelegi.
Și sufletul să-ți îngrijești.!

Amin!

Lăudat să fie Domnul meu Isus Hristos. !
Lăudat să fie Duhul Sfânt!
Înălțat să fie Dumnezeu Tatăl!