Nu ești singur în încercare

Când treci prin încercare grea
Și drumul pare tot mai greu,
Să știi că Domnul te veghează
Și-ți dă putere-n pasul tău.

Când trupul simte slăbiciunea
Și inima e apăsată,
Există-o mână nevăzută
Ce te ridică îndată.

Chiar și acei ce sunt în slujbă
Și duc Cuvântul mai departe,
Au zile când durerea vine
Și pare că îi desparte.

Dar nimic nu-I este ascuns
Din tot ce omul trăiește,
Căci Domnul vede-n amănunt
Și fiecare pas păzește.

Nu este lacrimă pierdută,
Nici rugăciune în zadar,
Căci toate urcă sus la ceruri
Și se întorc apoi ca har.

El nu dă lupte fără rost,
Nici încercări fără un plan,
Ci prin furtuni El întărește
Și dă credință an de an.

Când pașii par că se opresc
Și drumul pare fără ieșire,
Se naște-n suflet, în taină,
O nouă forță, o zidire.

Nu e mai slab cel ce suspină,
Nici cel ce cade obosit,
Căci chiar în starea de durere
E mai aproape de Cel iubit.

Prin suferință crește omul
Și-n credință se adâncește,
Iar Domnul, plin de îndurare,
Cu drag pe toți îi întărește.

Cei ce slujesc nu sunt scutiți
De lupte, lacrimi și dureri,
Dar sunt ținuți de mâna sfântă
Și îi ridică din căderi.

Când alții văd doar liniștea,
Dar sufletul duce furtuni,
Există pacea care vine
Doar de la Domnul nostru bun.

Nu orice rană e văzută,
Nu orice strigăt e rostit,
Dar Domnul strânge tot în palme
Și nimic nu-i risipit.

Chiar dacă nu vine răspunsul
Așa cum omul și-ar dori,
Să știi că Dumnezeu lucrează
Și știe tot ce va veni.

El nu întârzie vreodată,
Chiar dacă pare uneori,
Căci timpul Lui aduce viață
Și lumină printre nori.

În valea grea a suferinței
Nu ești nici singur, nici uitat,
Prezența Lui îți este sprijin
Și brațul care te-a purtat.

Va veni ziua senină
Când lacrimile vor sfârși,
Și orice rană din trecut
În bucurie se va topi.

Atunci se va vedea curat,
Că nimic n-a fost uitat,
Că orice încercare
Te-au dus spre har și alinare.

Rămâi tare în credință,
Chiar când plângi în suferință,
Căci Domnul care te-ntărește
Nu lasă pe cel ce nădăjduiește.
Amin! ! !