Doamne, dă-ne iarăși unitate

Nu vreau să fiu învățător,
Nici peste frați să mă ridic vreodată,
Dar plâng când văd în Casa Ta
Cum se răcește dragostea de-altădată.

De-aceea vin cu versul meu,
Cu inima smerită înaintea Ta,
Poate prin câteva cuvinte simple
Vei cerceta și astăzi turma Ta.

Ne-ai adunat din multe locuri,
Cu felurite gânduri și poveri,
Dar toți purtăm același nume sfânt
Și avem aceeași țintă către cer.

Ajută-ne să nu uităm, Stăpâne,
De ce la Tine noi am alergat,
Că nu din obicei venim la adunare,
Ci pentru că de Tine-am fost chemați.

Să nu venim doar ca să treacă ora,
Sau pentru că așa ne-am obișnuit,
Ci să venim cu dor după Cuvântul
Ce ne ridică atunci când am slăbit.

Dă înțelepciune tinerilor noștri,
Să fie pildă prin trăirea lor,
Să nu se piardă după mersul lumii,
Ci să rămână lângă Salvator.

Iar noi, cei mari, să fim lumină,
Nu piatră grea în calea celor mici,
Ci exemple vii de credincioșie,
Prin fapte bune și vorbe blânde-aici.

Când un frate cade în durere,
Ajută-ne să nu-l judecăm,
Ci să-l purtăm pe brațe în rugăciune
Și înaintea Ta să-l ridicăm.

Când o soră plânge în ascuns,
Iar nimeni lacrima nu-i vede,
Să fim aproape cu o vorbă bună,
Că dragostea prin fapte se încrede.

Suntem o familie, Doamne,
Legați prin harul jertfei de pe lemn,
Iar într-o familie adevărată
Iubirea este cel mai sfânt îndemn.

Acolo unde este unitate,
Înflorește pacea zi de zi,
Iar unde pacea își găsește locul,
Mai multe lucruri se vor împlini.

Ajută-ne să ne rugăm mai mult
Pentru biserică și pentru frați,
Pentru cei slabi, pentru cei în luptă,
Pentru cei triști și împovărați.

Ne-ai lăsat, Doamne, Cuvântul sfânt,
Să ne călăuzească pe cărare,
Să nu trăim după a noastră voie,
Ci după sfânta Ta îndrumare.

Prin el ne vorbești și astăzi,
Prin el ne cerți și ne ridici,
Dar prea adesea vrem să facem
Doar ceea ce ne place-aici.

Ne-ai pus în cale frați cu experiență,
Ce-au mers cu Tine ani la rând,
Să învățăm din a lor umblare
Cum să rămânem credincioși și blânzi.

Iar cei mai tineri să asculte
Cu inimă deschisă și smerită,
Că multe răni și multe lupte
Se vindecă prin sfat și prin credință.

De multe ori grăbim judecata,
Și spunem vorbe fără să gândim,
Uitând că numai Tu vezi inima
Și tot ce omul poartă în ascuns deplin.

Tu ai răbdat batjocură și cruce,
Și pentru noi viața Ți-ai jertfit,
Iar noi, deși primim atâta milă,
Uităm cât har ne-ai dăruit.

Învață-ne să fim mai plini de dragoste,
Mai plini de har și mai puțin de noi,
Ca atunci când vei veni în slavă,
Să ne găsești uniți, nu dezbinați apoi.

Ajută-ne să ne iubim mai mult,
Să fim mai buni și răbdători,
Să ne purtăm unii altora povara,
Ca adevărați frați și surori.

Iar când vei veni să-Ți iei Mireasa,
Să ne găsești veghind cu dor,
Cu inimi curate și credincioase,
Privind spre Tine, scumpul nostru Salvator.