De vezi un frate-n suferință,
Nu trece nepăsător;
Întinde-i mâna cu credință,
Cum te-a-nvățat Mântuitor.

De ai primit belșug în toate,
Nu spune: „Totul este-al meu.”
Împarte darul cu dreptate,
Căci tot ce ai e de la Dumnezeu.

O pâine dată cu iubire
Hrănește mai mult decât un trup;
Aprinde-n inimi fericire
Și le ridică din întrerupt.

Nu răsplăti cu rău vreodată,
Nici vorba aspră n-o rosti;
Ci lasă dragostea curată
În orice clipă-a vieții-ți fi.

Când lacrimi vezi pe fața frântă,
Apropie-te cu folos;
Căci orice inimă înfrântă
E scumpă înaintea lui Hristos.

Nu-ți aduna comori deșarte,
Ce timpul le va risipi;
Ci strânge roade pentru moarte...
Ce-n veșnicii vor înflori.

Iar Domnul, care toate vede,
Va răsplăti la vremea Sa;
Niciun pahar, nicio faptă bună
Nu va rămâne fără plata Sa.

De-aceea, cât mai este vreme,
Fă bine fără să cârtești;
Căci dragostea ce se revarsă
Va dăinui în veșnicii cerești.