Grija mântuirii tale
Niciodată să nu-o lași:
Nici pe mâine, nici pe soartă,
Nici pentru chiar lumea toată;
Nici pe moarte, nici pe urmași,
Nici pe sfinții înaintași.

Dacă singur nu-ți porți grija,
Cine altul să-ți mai poarte?
Dacă-s vii și nu le pasă
Dacă au în ceruri casă,
Cui să-i pese, după moarte
Când s-a terminat cu toate?

Cine-și vinde mântuirea,
Ca să-și cumpere avere,
Își dă sufletul pe moarte
Pentru veci să aibă parte,
Și cununa pe durere
Fără nici o mângâiere.

Când cei dragi îți sunt morminte,
Iar cei mici ajunși bărbați,
Ce să mai dorești pe lume?
Ce nădejde să te-ndrume?
Ce mai ceri și ce mai cauți?
Vezi la vamă ce-ai s-arăți.

Pregătește-ți fericită
Mergerea la cei ce nu-s
Și nu-ți pară rău, c-așa este:
Plecarea uneori e fără veste,
Cum e rânduit de Cel de Sus.
Tu ține-ți dar credința în Isus.
Amin.
(Vineri, 17 iulie 2020)