Tu mi-ai zidit o aripă din tină,
Dar peste ea ai curs stropi de lumină.
Și ai făcut-o albă, nelumească,
Țintind spre Cer, să zboare și să crească.

Tu m-ai făcut precum o păpădie,
Din puf de soare, fină și zglobie.
Pe fruntea mea ai așezat cuvântul,
Zefirul blând, iubirea și pământul.

Tu m-ai zidit din lacrimă și tină,
Să fiu stejar... înalt, cu rădăcină.
Sau, poate, doar o roză parfumată,
Dar... Te iubesc și știu că îmi ești Tată.

Florina Emilia Pincotan / Mulțumire