Slava Domnului (42)

   Efeseni 2:1-10. „Voi erați morți în nelegiuirile și păcatele voastre, 2. în care trăiați odinioară după mersul lumii acesteia, după conducătorul care are autoritate asupra văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3. Între aceștia trăiam și noi toți cândva, în poftele firii noastre pământești, făcând voile firii pământești și ale gândurilor noastre, și eram, prin natura noastră, copii ai mâniei, ca și ceilalți. 4. Dar Dumnezeu, Care este bogat în milă, datorită dragostei Lui celei mari cu care ne-a iubit, 5. deși eram morți în nelegiuirile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos – prin har sunteți mântuiți.

   Un text plin de Slava Domnului, din care pot să mănânce, să se hrănească, cei ce încă nu au gustat Harul și să-L dorească… Apoi o hrană pentru „fiii” bebeluși cât și pentru cei maturi…. ! Poftă bună și putere și înțelegere a lucrării lui Hristos în noi.

   Cine erau cei morți în păcat, care trăiau la comanda domnului puterii văzduhului și trăiau în poftele firii și făceau voile ei și a gândurilor ei? Noi toți eram copiii ai mâniei. Eram făcuți în răzvrătire, păcat, moarte, neascultare, din Adam. Toți ne-am născut în creația adamică, păcătoșii, păcatului. Natura noastră era -păcat- și păcat făceam. Acest -păcat-, bine- rău a fost acoperit de religie sub masca -binelui-. „Ferește-te de rău și fă binele spunea și spune încă religia. Dumnezeu vede binele și te va accepta.” Dar acest bine avea aceiași „sursă” pomul cunoașterii bine-rău, satan. Aici se zbate omul căzut în Eden de mii de ani. Normal satan nu-i interesat de bine, ori răul omului. Pe el îl doare ca nu cumva omul să audă Adevărul adevărat și să-l lase baltă pe el. El vrea să distrugă Împărăția Domnului Isus, asta ar fi câștigul lui, pentru că își știe și-și vede sfârșitul lui pe pământ. Este conștient de locul lui veșnic, iazul de foc. Pericolul mare pentru om este mai mult -binele- din pomul cunoașterii, decât răul. Răul mulți îl părăsec ușor, bineînțeles -răul- văzut de ochii lor adamici, pentru că răul este rău, mic ori mare. Dar -binele- e mai greu de înțeles, că este -răul- din natura adamică, care este moarte. Acest -bine- este -bine- dar nu are „Viața” din Pomului Vieții și atunci trebuie alungat din viața noastră. De ce? pentru că este greșită -sursa- acestui bine este, satan. Dar Dumnezeu în îndurarea Lui mare și prin Dragostea lui, nu ne-a judecat după merit, ci ne-a iubit, chiar acolo în păcat, în moarte. A zis: îi salvez, îi aduc la Viață, din moarte, prin Harul Meu extravagant, prin Har suntem mântuiții și prin credință. Mulțumim Tatăl nostru. Amin! (va urma)