Buimac spre cer privesc,
Amorțit și fără pic de vlagă;
Dansează stelele, plutesc
Și-ncep de guler să mă tragă.

Mă uit n-apoi îngândurat;
Pe cine caut, ce doresc?
De negrul nopții ‘nconjurat,
Alerg și-alerg, dar mă opresc.

Vuiet aprig mă cuprinde
Și-un vânt aspru mă îngheță;
Plânsul lunii se aude,
Rămân orb în densa ceață.

Simt cum cineva mă ia de umăr
Și-mi șoptește la ureche:
Fără teamă căci ești teafăr,
Rămâi treaz și stai de veghe.

Tresărind din al meu somn adânc
Privesc confuz pe lângă mine;
E Isus stând pe genunchi, tot, frânt.
Eram cu El pentru-al susține…

Ruşinat de-al meu comportament
Îmi scutur fața, cea ușoară,
Căci n-a durat niciun moment
Pân-am căzut în vise iară.