Puterea-n rugăciune

Mi-e dor de harul de altă dată
Când rugăciunea cu lacrimi era udată,
Când se înălțau rugăciuni aprinse
Iar acum rugăciunile sunt stinse.

S-au stins încet zicând: e mare gălăgie
Rugați-vă încet, nu deranjați pe nimeni.
Odinioară cu plânset și bocet erau făcute
Și vindecări se făceau mai multe.

Se insista cu lacrimi în rugăciune
Și adesea Domnul făcea câte-o minune.
Multe rugăciuni erau ascultate,
Erau făcute din inimă, cu sinceritate.

Acum rugăciunile sunt reci
Ce vin de pe buze, din inimile seci.
Asta-i că avem de toate și ne merge bine
Și fiecare face totul pentru sine.

Nu se mai simte acea dragoste în care
Ne rugam cu foc pentru fiecare.
Acum dragostea este limitată
Când familia pe primul loc este clasată.

Suntem cam pentru noi, cam egoiști
Cam puțin ne rugăm și pentru cei triști
Care sunt bolnavi greu încercați
Fără de putere și descurajați.

De aproapele nostru ne-a păsat prea puțin,
Nu vedem că zace în dureri și chin?
Vindecări ar fi mai multe dacă ne-am ruga
Cu foc, asta s-ar întâmpla dacă ne-ar păsa.

Până altarul rugăciunii nu-i aprins
Focul din inimi o să fie stins.
Până nu se face nimic deosebit
Și fiecare să fie mai pocăit,

Până nu simțim mai mult unii cu alții
Nici să nu avem la vindecări pretenții.
Rugăciunile în lacrimi dac-ar fi scăldate
Făcute din inimi curate ar fi ascultate.

Dacă ne-ar păsa de alții ca de noi
N-am mai fi atât de seci și goi,
Am fi plini de putere și de Duhul Sfânt
Și vindecări ar fi mai multe pe pământ.

Dacă am stărui plini de zel în rugăciune
Am vedea minune după minune,
Dar să nu uităm că Dumnezeu ascultă
Pe cei credincioși cu putere multă.

Puterea în rugăciune face minuni
Când e făcută din inimă, cu lacrimi,
Domnul ascultă și încă lucrează
Pe acei care sunt treji, veghează.
Amin