Pilda aluatului

O femeie, cândva, odat,
A luat in mână puțin aluat,
Cu apă călduță la-ndemână
L-a pus în covată, în trei măsuri de făină.
Timpul se scurgea
Aluatul creștea
În făina de grâu
Se umfla ca de ploaie un râu,
Pân -ce făina-n covată
Aluat ajunse toată
Aluatul ce-l avuse femeia
În mână
E Cuvântul bogat din credința
Creștină
Iar făina in care se-ntinde
E lumea ce-n timp ea o cuprinde.
Și chiar dacă lumea e rea
Aluatul lucrează în ea.
Moldovan Pavel
22.04. 2020.