Un cod portocaliu dar și unul roșu
Autor: Blandu Ioan
Album: fara album
Categorie: Diverse
Un cod portocaliu
dar și unul roșu
Un cod portocaliu
De căldură solară
Împiedică omul,
Să iasă afară! ...
E vară în toată puterea,
Doar că această vipie
Nu-i dă ființei umane
mângâierea,
Ci duce la o pustiire stradală
Totală
Ca cea a GOMOREI,
Doar că nu-i ploaie cu sulf
Căci prin a lui fapte omul
Dă-n atmosferă
Carbonul,
Emisii enorme
Emisii progresive,
Orbesc, multe guverne
Și-așa prea permisive...
Fiind cumpărate de cei
Ce-aprind focuri mari
Din scăpărări de scântei! ...
Și smog la cer ei înalță
Dând climei o altă nuanță,
Și-o altă abordare,
Omenirii, pregătind-o de-o
Ultimă ”transbordare”
Atmosfera pierde ozonul
Și are cauză, omul! . .
Care arbori vechi îi taie
Cu-atâta mânie
Și-I face coli de hârtie
În loc s-o facă din paie
Din ea, la urmă aprinde văpaie! ! ...
Prevăd ce-i scris
Că sus s-a dschis un”zapis”
În care-i decis,
De către Cel ce tot a făcut
A Creeat, DOMNUL pe Care
Potopul cu apă atât l-a marcat! ! ...
Azi omul ca termitele
Se-ascunde în mușuroaie
Și-și mai permite Prea Iubitule
Să-ți cerșească stropii de ploaie
Tu o dai, dar o dai pe alocuri,
Încât rupe scocuri, acoperișuri
Zăgazuri și poduri! ...
Adusă de uragane
De pe mări și oceane
De-aduc omenirii și frică și foame! ...
Asfel, Tu, poți răul învinge
Ca omul să-Ți ceară
Adevărata Pâne,
Și Sfântul, Tău, Sânge
După ce individul
Învață a plânge,
Pentru că nu te-a ridicat, de sub Cruce
Și n-ancercat, s-o facă mai ușoară
Atât de cumplit să nu te doară! ...
Și azi mulți preferă, Cristoase să moară
În chinuri veșnice și veșnică ocară...
Prea mulți la scară mondială
Cultivă bogăție, răutate și boală! ! ...
Și-o viață pământească ușoară.
Toate acestea-s a lor comoară
Dar ei în Șeolul cel mai de jos
Fără de ele, coboară
Pe când Aleșii urcă pe ”Scară”
Ei pentru cei nedrepți, nu-s pradă ușoară
Ci a Domnului prețuită comoară! ! ...
Mulți însă, Doamne am păcătuit
Și vedem că ne-apropiem de Sfârșit
Încât ne-ntoarcem la Tine
Și fiecare s-a pocăit,
Încât a doua oară, nu intră-n pământ
Flămânzi îngroziți și-nsetati cu toții
De-a Ta Venire-n, puterea nopții
Pământul ca o flacără de
Lumină-nconjoară lumea fiind în
Stare de frica, judecăpții să moară
Încendii vaste de pădure
Și zăpușeala ne-au pustiit,
Și norii de fum de tot ne-au ”orbit”
De nu vedem că vremea a și venit
Nu vedem ”semne”,
Ci vedem discoteci
Unde adesea, iau foc,
Și ard, sufltele, lor seci
Ca stolul nocturn, de lilieci
Dup-o muncă, prea forțată
Vor, o seară deșănțată
Lui Dumnezeu, rău de ei
Îi pare,
C-au ajuns, în focul mare
Trecător fiind și mic
În sufletul său,
Focul de veci va arde
Pe cel mincinos,
Netrebnic și rău...
Și greu, ne-ntoarcem
Des ne-adunăm
Progres, în credință
Nu mai avem
Am învățat să sărbătorim
Dar nu-nvățăm prea des
Să citim...
Și-un alt semn de-ncălcare
De lege,
E că, Cuvântul, nu vrem a-l crede
Și înțelege...
Cu ochii-n telefoane
Și căști în urechi,
Trec pe roșu, și mor perech, i
Toți cei plini de toane.
Unii, ce n-ar mai pleca de la școală,
Schițează muncitori, roboți pe o coală...
Cu-a lor istețime, vie,
Or să facă, lumea pustie
Căci din primul moment
Vor lucra în industria, de armament
Și în gospodărie-i, destulă
Nebunie,
Mâncarea cu carne-o fac
Din zgârciuri și din hârtie! ...
Unii lucrează, cu fața suptă
Pentru Satana, și pentru valută,
Stăpânii se umflă, la ceafă și burtă! ! ...
Că toți pentru bani de Satana
Ascultă!
Pământul acesta, a ajuns prăpădit
Căci, el l-a condus și l-a pârjolit,
Și, oamenii-n loc să citească Scriptura
De ea n-au timp,
Dar au, berechet, să distrugă natura! ! ...
O fac perenă din pomi cu flori
De polietilenă,
Când le miroși te ia cu fiori
De le cobori steagul în bernă! ! ...
Ne-am depărtat cumplit
De Dumnezeu! ! ! ...
Și cam tot ce aici, am trudit
Au fost pași apăsați, spre cel rău...
Botezul, acestei călduri, ce topește
E PREGĂTIREA PENTRU FOCUL,
CE NU SE OSTOIEȘTE! !
Și vom ajunge-nainte, la așa nevoi
Ce fac, de ne vom urâ chiar pe noi,
-Folosiți rugăciunea
Opriți vărsarea de sânge!
Cereți Pacea Lui Isus
Că vă duce la ”Grădina, cunoscută cândva”
Unde, nimeni nu plânge,
Cereți minuni de sus,
Tânguindu-vă, Lui Iah și Iisus,
Conduși cereți a fi pe pământ,
În tot ce faceți și gândiți
În toată viața voastră,
De Spiritul Sfânt! !
Te rog, iartă oamenii, Stăpâne
Și le dă lor din cereasca Ta Pâine
Cheamă-i Tată și răul învinge
Fă-i părtași la al Fiului Sânge
Singurul ce focul chinului îl
Poate stinge! ...
Biblia rămasă de la moșu
Mi-e pază sfântă în codul roșu! ! ! ...
Blându Ioan
30.06. 2026.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/325545/un-cod-portocaliu-dar-si-unul-rosu