„Când ieşeau afară, îi rugau să le vorbească aceleaşi lucruri şi în Sabatul următor.
Şi, după ce s-a strâns adunarea, mulţi iudei şi prozeliţi evlavioşi au urmat pe Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.
Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă şi, hulind, se împotriveau la cele spuse de Pavel.
Atunci Pavel şi Barnaba au zis cu îndrăzneală: «Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi îl lepădaţi şi nu vă socotiţi vrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.
Căci aşa ne-a poruncit Domnul: “Te-am pus ca să fii lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”»
Neamurile, când au auzit lucrul acesta, se bucurau şi slăveau Cuvântul Domnului; şi toţi cei ce erau rânduiţi pentru viaţa veşnică au crezut.
Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţinutul.
Dar iudeii au întărâtat pe femeile evlavioase şi cu vază şi pe fruntaşii cetăţii; au pornit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor.
Atunci ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi au plecat la Iconia,
iar ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.”

„V-am spus aceste lucruri, ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

„A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a biruit asupra lor prin cruce.”