Fiecare poartă-n suflet dorul după veșnicie
Chiar de se ascunde-ades... chiar de uneori nu-l știe...
E un dor ce-n nopți târzii
storce-o lacrimă uitată
Și pășește către stele dar nu pleacă niciodată...
Dorul după veșnicie e un dor neînțeles
Ce suspină în tăcere și dă vieții un nou sens...
Când în suflet înflorește, Dumnezeu din cer coboară
Și nu-i vorbă să rănească și nu-i rană să mai doară...
În apus sau răsărit... în surâs sau în suspine
Dorul te-nsoțește-n rugă și încearcă să te-aline
E trimis de Tatăl Sfânt, semn al dragostei cerești
Să te-ajute să mai ierți... Și te-nvață să iubești...
Fiecare poartă-n suflet doruri multe, fel de fel
Dar un dor e mai aparte: dorul tainic după El!
Te va însoți mereu până-n cea din urmă zi
Și te va purta spre ceruri când vei merge-n veșnicii!

Vulcan-26-06-2026
Mary