Multe drumuri vin în cale,
Doritoare s-amăgească,
Însă numai unul duce,
Doar urcând mereu... acasă.

Drumul strâmt nu-i fără lacrimi,
Nici lipsit de suferinți,
Dar la capăt stă Lumina,
Pregătită pentru sfinți.

Nu privi la largul lumii,
Ce promite fericiri,
Căci adesea lasă-n urmă,
Numai răni și amăgiri.

Ține pasul după Domnul,
Chiar de-i greu si-anevoios,
Căci doar El te va conduce,
Spre limanul luminos.

Chiar de pietrele se-aruncă-n,
Pașii inimii trudite,
Harul Lui aduce pacea,
Când de vreme sunt zdrobite.

Nu opri privind în urmă,
La ce-n lume ai pierdut,
Ci privește către Țara,
Dincolo de cunoscut.

Căci acel ce rabdă-n Domnul,
Și statornic stă mereu,
Va intra în bucuria,
Ce-o deține Dumnezeu.

Iar la capătul cărării,
După plâns și după dor,
Te așteaptă-n veșnicie
Domnul păcii tuturor.
Amin