Ca să se stingă focul, Isuse nu lăsa, Să ard doar pentru Tine, în orice clip-aș vrea, Să nu se stingă dorul, de sfinte veșnicii, Dar nici de clipa-n care, pe nor o să revii.

Aș vrea întotdeauna, prin har doar să pășesc, Să-naintez spre Tine, să cânt... să te iubesc, Sub aripa întinsă, ca să rămân aș vrea, Acolo-i adăpostul, dar și odihna Ta.

Aș vrea iubite Tată, să pot ierta și eu, Așa cum simt iertarea, ce o primesc mereu, Să am doar bunătatea, la Tine ce-am văzut, Să am a Ta tăcere, tăcerea este scut.

Aș vrea să fiu cu râvnă, în zbor pe calea grea, Să nu mă frângă vântul, oricât el ar bătea, Să chem prezența-ți sfântă, ea vântul va opri, Sa mă încred în Tine, când el mă va lovi.

Să nu lași întristarea, să prindă rădăcini, Să simt vreau fericirea, fiorii ei divini, Sa umple-a mea ființă, în fiecare zi, Doar plin de fericire, te pot a întâlni.

Aș vrea ca rugăciunea, să-mi fie sfânt izvor,
Să curgă căre ceruri, cu dragoste și dor,
Să simt cum pacea sfântă, coboară lin în piept,
Și orice team-a lumii, din mine să o șterg.

Aș vrea când vine noaptea, și totul pare greu,
Să-mi fie mângâiere, doar glasul Tău mereu,
Să nu mă tem de umbre, Nici de furtuni și chin,
Căci tu ești pentru suflet, lumină si alin.

Să ardă-n mine harul, în fiecare zi,
Iar pașii mei spre Tine, nicicând a nu-i opri,
Să simt că-n orice clipă, Tu mergi mereu cu mine,
Și orice greu din cale, se pierde doar prin Tine.

Aș vrea ca ascultarea, să-mi fie legământ,
Să port mereu în mine, al cerului Cuvânt,
Să nu mă pierd vre-o dată, în valul trecător,
Ci să rămână statornic, cu suflet plin de dor.

Iar când veni-va clipa, pe tine-a te-ntâlni,
Să-mi fie haina albă, mireasa Ta a fi,
Să pot intra cu pace, în sfântul Tău locaș,
Și să rămân cu Tine, în veci al Tău urmaș.
Amin