Ce minunat ești Doamne, ca soarele pe cer,
Îți este strălucirea, în toate un mister.

În floarea dimineții, în stele și-n apus,
Se vede-a Ta iubire, iubitule Isus.

Tu porți coroana slavei, al Tău e-un infinit,
Iar stelele se pleacă, când glasul ți-e-auzit.

Îți este măreția, fără hotar și mal,
Mai' naltă decât cerul, mai tare ca un val.

Pe tron de strălucire, în slavă necuprins,
Domnești Tu peste veacuri, cu chipul neânvins.

Nici aurul din lume, nici pietrele de preț,
Nu pot cuprinde slava, a Celui mai măreț.

Tu ești Stăpânul lumii, al timpului sosit,
O Stâncă neclintită, în tot nemărginit.

Când tunetele urlă, și mările se frâng,
Puterea Ta rămâne, mai sus de orice gând.

Și toate ți se-nchină, pământ și cer și vânt,
Căci nu există altul, atât de viu și sfânt.

Tu ești lumina slavei, neatins și nesfârșit,
Ocean de frumusețe, preasfânt și preamărit.

Pe tronul de lumină, în slava Ta domnești,
Iar îngerii se-nchină, când Tu le poruncești.

Nici aurul din lume, nici pietre de rubin,
Nu pot descrie slava, din chipul Tău divin.

Când Tu treci se apleacă: pământ și stele-n zbor,
Nu-i nimenea ca Tine, al slavei Creator.

Tu ești Lumina vie, etern și necuprins,
Iar focul veșniciei, în Tine stă aprins.

Te-ascultă-ntotdeauna, și cerul în tăcere,
Căci nimeni nu-i ca tine, în slavă și putere.

Tu ești izvorul vieții, al păcii nesfârșit,
În fața Ta și timpul, rămâne copleșit.

Tu ești mai sus ca zorii, mai sfânt decât un cânt,
Iar univeru-ntreg, tresare la Cuvânt.

Și toate ard în taină, sub raza slavei Tale,
Când tu aprinzi lumina, tot ce e rău dispare.
Amin