Încă este har – ascultă,
Încă este zi – lucrează.
În zadar când vremea trece
Tu mai vrei să fii ferice,
În zadar când încetează
Cel ce binecuvântează.

Pentr-o clipă de-amânare,
Pentr-un strop de lenevie
Să n-ai binecuvântare,
Să arzi în flăcări amare
Și să plângi pe veșnicie
C-ai pierdut o-mpărăție.

Nu învinui pe altul
Până ce privești mai bine,
Dacă ce-osândești la dânsul
Nu te prinde cumva plânsul
Că se află și la tine
Și aceasta nu e bine.

N-asculta la-nvinuire,
De-asculți, n-o crede-ntreagă.
Multe nu-s adevărate,
Sunt doar bârfe și păcate,
Cu senzații ca s-atragă,
Sunt doar silă ce te leagă

Să nu spui cu prea grăbire
Lucruri ce-ar putea să-nșele:
Laude ori învinuire
Fără să ai o călăuzire.
Că, oricui le-ai spune ele
Ori preabune-s, ori prea rele.

Munca celui bun e-odihnă,
Iar odihna-i mulțumire.
Viața celui rob e moarte,
Că el visează libertate.
Moartea celui bun e odihnire,
Că el se duce la răsplătire.
Amin.
(Joi, 18 februarie 2021)