Filipeni, 4:5 - Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.

Privind cum anii tăi grăbesc
Spre zări să se strecoare,
Atât cât porți strai pământesc,
Să-l garnisești cu soare,
Căci dincolo de-al tău veșmânt
Ascunsul om se vede -
Cu față aspră sau chip blând,
Arată tot ce crede.

Să fii atent cum vei trăi
În casă și în lume,
Să vezi 'nainte de-a păși
A pașilor tăi urme,
Căci dincolo de orice gest
E-un suflet care simte
Atingeri care-adânc rănesc
Sau care vin s-aline.

Să fii cu grijă când rostești
A gândului frântură
Și înainte să vorbești,
Să simți a ei măsură,
Căci dincolo de tot ce spui
E-un suflet care-aude
Și ceea ce-n cuvinte pui,
Și ce cuvântu-ascunde.

Să ai blândețe când auzi
Cum celălalt vorbește,
Să pleci urechea și s-asculți
Ce tace sau rostește,
Căci dincolo de orice glas
E-un suflet care-și cântă
Tristețea greului său pas
Sau bucuria-i scumpă.

Să fii atent și să fii blând
În mersul tău prin viață,
Mereu, cu grijă-naintând,
S-asculți de Sus povață,
Căci nu te-ndrepți spre nicăieri
Trecând pribeag prin lume,
Iar faptele-ți de azi și ieri
Purta-vor al tău nume.