Efeseni 5:13

Lumina scoate la iveală
Tot ce s-ar vrea a fi ascuns
Și nu există îndoială,
Nu e cu Dumnezeu tocmeală.
El e de oameni nepătruns.

Dumnezeu este lumină,
Și întuneric în El nu-i.
Cei smeriți la El să vină.
El îi scapă de-orice vină
Și pot fi pe veci ai Lui.

Întunericul e osândit
Când de sus vine lumina.
Cel ce-i mândru, ipocrit,
Hulește pe pocăit,
Pentru că i se-arată vina.

Lumina nu e acceptată
Unde domnește-ntunecimea,
Pentru că se vede-n dată
Trăirea care-i vinovată;
Dar o iubește lumea.

Lumina face diferența
Dintre păcat și murdărie.
Când cerul și-a făcut prezența,
Păcătoși-și văd carența
Și-i cuprinde-atunci mânia.

Nu pot merge împreună
Cei ce au rodiri din fire
Cu cei ce trăiesc în lumină
După Scriptura Divină.
E-o deosebire de gândire.

Cei ce au primit lumina
Se curăță de orice pată.
Și depășind prin har rutina,
Îndepărtează și rugina
În orice parte se arată.

Broasca poate să trăiască
Și în apă, și pe uscat,
Și tot mereu să orăcăiască.
Așa e firea pământească,
Creștinismul cu păcat.

Lumina cea care-i de sus
Ne dă mereu sensibilitate.
Din zori și până în apus
Prin Duhul Sfânt de la Isus
Ne luptăm cu-orice păcate.

Duhul Sfânt ne-nștiințează
De uneltirea celui rău;
Ne trimite câte-o rază
Și ne ține mintea trează
Ca să biruim mereu.

Lumina scoate la iveală
Mijloacele de amăgire
Și nu cădem la învoială
Cu cei ce vin plini de spoială:
Teologi cu pregătire.

Lumina Lui este sublimă
Și-aduce lacrimi de căință.
Nu prin vorbe se afirmă,
Ci prin Duhul se exprimă
Și-aduce-n suflet pocăință.
Amin.
(Sâmbătă, 2 august 2025)