Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să analizăm mai întâi structura ființelor umane. Biblia susține că omul este alcătuit dintr-o parte materială și una spirituală: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos (1 Tesaloniceni 5:23). În Vechiul Testament, cuvintele „suflet” şi „duh” sunt traduse prin termenii ebraici „nephes” şi „ruach”, iar în Noul Testament se folosesc termenii greceşti „psyche” şi „pneuma”. Cu toate că în Vechiul Testament nephes şi ruach se referă, uneori, la viața oamenilor şi a animalelor, în multe alte situații acești termeni descriu partea spirituală a omului. Biblia susține și în alte locuri (Evrei 4:12,1 Corinteni 14:14) că omul are o parte materială (trup) și una spirituală (duh, suflet). Isus Hristos ne spune să nu ne temem de cei care pot să omoare trupul, dar nu pot să omoare sufletul, ci să ne temem de Cel care poate să ducă la pierzare și sufletul și trupul (Matei 10:28). În acest verset, termenul „suflet” se referă la componenta imaterială a ființei umane (care există și după moartea trupului). În plus, când Isus Hristos vorbește despre „suflet și trup”, Acesta se referă la întreaga persoană. Pe de altă parte, Biblia afirmă că omul este „trup și duh”. Apostolul Iacov ne spune că trupul fără duh este mort (Iacov 2:26). Apoi, apostolul Pavel ne spune că femeia nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul (1 Corinteni 7:34). Tot astfel, Pavel ne recomandă să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului (2 Corinteni 7:1). În unele situații, Pavel susține că poate fi prezent cu duhul în anumite locuri, chiar dacă nu în trup (Coloseni 2:5,1 Corinteni 5:3). În final, dacă Isus Hristos este în noi, chiar dacă trupul nostru este supus morții, din cauza păcatului, duhul nostru este viu, din pricina neprihănirii (Romani 8:10). Aceste exemple ne arată că omul are două componente: partea materială (trupul) care încetează să existe la moartea fizică și partea imaterială (sufletul, duhul) care transcende moartea fizică.

          Partea materială (trupul, inclusiv creierul) și partea spirituală (suflet - intelect, sentimente, minte și voință) sunt entități complet diferite ale ființei umane, dar interconectate între ele. De exemplu, oboseala fizică poate produce dezechilibre chimice în organism, cauzând boli precum anxietatea sau depresia. Însă aceste afecțiuni pot afecta sufletul unui om, determinându-l să fie mai puțin comunicativ cu cei din jur și să neglijeze disciplinele spirituale. Un astfel de om va intra într-o stare de apatie, distanțându-se tot mai mult de Dumnezeu și de semenii lui. Totodată, problemele spirituale (păcate precum invidia, răutatea, neiertarea) pot afecta trupul unui om, cauzând boli psihice precum depresia sau afecțiuni fizice precum cancerul. Dacă asemenea persoane se adâncesc în astfel de păcate, acestea pot deschide ușa celui rău spre inima lor, ajungând să fie stăpânite de demoni. În cazul foștilor credincioși, aceștia nu se vor expune stăpânirii demonice înainte de a se lepăda de credință (1 Timotei 4:1). După ce ajung posedați de demoni, oamenii pot suferi de diverse dizabilități fizice sau psihice.

          Uneori, bolile psihice au cauze fizice. Dumnezeu le poate vindeca în mod supranatural, ca răspuns la rugăciunile credincioșilor sau prin anumiți slujitori înzestrați de Duhul Sfânt cu daruri de vindecare. Deseori însă, aceste afecțiuni pot fi vindecate și ameliorate prin tratamente medicale (știința vine tot de la Dumnezeu). Pe de altă parte, dacă bolile psihice au cauze spirituale pot fi necesare exorcizări. Totuși, indiferent de cauzele afecțiunilor psihice, trebuie urmate atât terapiile medicale cât și cele spirituale. Iar vindecarea completă trebuie atestată de un medic, la fel cum în vechime preoții îi verificau pe bolnavii de lepră. Isus Hristos Însuși i-a trimis pe cei vindecați de lepră să se arate preoților, pentru a se îndepărta orice suspiciuni că aceștia ar reprezenta un pericol pentru societate (Luca 17:11-19).