Diavolul și demonii lui nu sunt omnipotenți. Aceștia nici măcar nu pot să facă mereu tot ce și-ar dori, pentru că nu au capacitățile necesare dar și pentru că Dumnezeu nu le permite. Așadar, forțele întunericului pot cauza boli în anumite situații. Dar nu își pot exercita această prerogativă în orice condiții.

          Demonii pot cauza boli în viețile celor pe care îi stăpânesc. Biblia ne vorbește despre un tânăr lunatic pe care duhul cel rău îl determina să se arunce în foc și în apă (Matei 17:15) și îl scutura cu putere, astfel încât acesta făcea spume la gură și devenea epuizat (Luca 9:39). Scriptura aduce în discuție și cazurile unor îndrăciți orbi, surzi sau muți (Matei 9:32-33; Matei 12:22; Marcu 9:25). Este posibil ca incapacitatea acestor oameni de a vorbi, de a vedea și/sau de a auzi să fi fost cauzată de demonii care îi posedau. Imediat după ce au fost exorcizați, acești oameni și-au recăpătat abilitățile care le lipseau (vorbirea, auzul și vederea).

          Forțele întunericului pot determina boli și în viețile celor necredincioși, care se află în sfera lui de influență, chiar dacă nu îi posedă. Biblia ne prezintă o femeie gârbovă (Luca 13:10-17). Aceasta nu era o credincioasă autentică în Isus Hristos (cel puțin nu înainte de a fi vindecată). Traducerile mai recente ale Bibliei (New American Standard Bible, New English Translation) susțin că boala acesteia era cauzată de un duh, chiar dacă ea nu era posedată de acel duh. Contextul prezentat de Luca are mai mult sens cu aceste traduceri mai noi. Observăm că Mântuitorul se ocupă de boala femeii și nu de demonul care se presupune că ar fi stăpânit-o.

          Demonii nu pot afecta starea de sănătate a credincioșilor, deși unii adepți ai mișcării carismatice susțin că duhurile sunt cauza majorității bolilor oamenilor, indiferent dacă este vorba de creștini sau de necreștini. Acești oameni interpretează greșit unele pasaje biblice care ne vorbesc despre vindecarea soacrei lui Petru (Matei 8:14-15; Marcu 1:29-31; Luca 4:38-39). Deși Biblia nu amintește nimic despre vreun demon care să fi cauzat boala soacrei lui Petru, unii carismatici presupun că despre așa ceva este vorba, din moment ce Mântuitorul a certat frigurile, înainte să proclame vindecarea. Însă în alte locuri din Scriptură citim că Isus Hristos a certat vântul și valurile, potolind furtuna care izbucnise pe mare (Matei 8:26; Marcu 4:39; Luca 8:24). Totodată, nu avem vreo dovadă că soacra lui Petru era o credincioasă autentică în Isus Hristos. De fapt, singura situație în care un om credincios a suferit de o boală cauzată de Satan a fost patriarhul Iov. Dar Diavolul a trebuit să primească o aprobare specială de la Dumnezeu pentru a se atinge de el (Iov 2:6). Acest caz confirmă că Diavolul nu are libertatea de a cauza boli în viețile credincioșilor după bunul lui plac.