Pomul Neroditor


Sunt pomu-nfrunzit
Pe care, Stăpâne,
Un grădinar iscusit,
Atent la-ngrijit,

Ieri și azi-”minune”-
Pe crengile bune,
Cât, căutase
Un rod n-a găsit! ...

Acum hotărât-Ai
Poruncă să-i dai
La grădinar,
-Chiar azi, să-l tai! ...

Acesta te roagă,
Un an să-l, mai lași
Pământul, din juru-i,
Cu gunoi să-l dreagă...

În juru-i, să sape
Pământu-ntărit,
Poate, la anul
Să-l afle rodit,

Robul grijea,
Fiind, milostiv,
Și a-l tăia
N-avea motiv...

Sunt pomul, ce-Ți cere,
Îngăduință,
Măcar un an,
Să-l lași în ființă,

Că, tare vreau, în viitor
Așa cum se cade
Domn, al Domnilor,
Să fiu plin de roade! ! ! ...

Stăpânul grădinii,
Domnul, milostiv
Și cumsecade,
Sub focul luminii-l
Găsește, cu roade

Laudă grădinarul
Care l-a-ngrijit,
C-atât îl iubea,
Fiindcă el, l-a sădit

ÎȚi fac rugămintea
Ca și-n viitor,
Cu trupul și mintea,
Mă fă roditor! ! ...

Eu n-am vrut să fiu
Pomul uscat,
Cu crengile-n foc
Dar, am fost blocat! ! ...

De Cel, ce acum
E chiar în lume,
Făcând, doar rele
Și nu lucruri bune! ! ...

Domn, al răzbunării,
În fiii, neascultării,
Dar Tu DUMNEZEU
Ne-ai învățat,

Că-mpreună cu moartea
Va pieri odat,
În Sheolul cel mai, de jos
Alături, de prorocul mincinos! ...

Că mult împotrivirea
I-ai suportat,
Dar iată-i pieirea
Cu moartea odat! ! ...

15.01. 2022.
Maria Despescu
Alba Iulia