Zi sfințită și binecuvântată


Motto:
De ce penultima, poruncă
Pare, fără-nsemnătate? ...
Asta, pentru că-n-călcând-o,
Omul, le-a-ncălcat pe toate! ...


Ziua sfințită


Putem calcula, până la infinit,
Dar viața pe pământ, e-atât de scurtă! ...
Și omul întreg, rar va-mplini ani, o sută
Că la șaptezeci sau optzeci ia sfârșit...

Doamne zece porunci ne-ai dat
să-mplinim
Tu Cel Ce din lut n-ai făcut
Îns-a Ta Suflare ne face să trăim
DOMN Ce făptura-ți iubești
De la început
Vrând, S-o Ții în Eden, un timp absolut! ...

Noi cam toți o poruncă-ncălcăm, mereu
Și greu ne-amintim, ce trebuie, ținut
Minte! ! ...
De când pe pământ, dictează Cel Rău,
Porunca penultimă, o încălcăm Părinte! ! ...

Poruncile toate-s, astfel încălcate
De marea, masă a lumii,
Care vrea strălucitoare palate
Și trecătoarea viață a deșertăciunii

Căci în lume trăim cei ce vrem
Să trăim cele zece porunci

Lumea cu-al ei stăpân în comuniune
Tratează pe cei ce vor să Te-asculte
Ca pe praful, ce vântul îl poartă, pe uliți
Și-i depărtează ca fierul ascuțit al unei suliți
Din preajma lor, și-a lor regiune! !
Și-a lor îndoială, o transformă în glume

Porunca a noua cea îndepărtată
De mulți ce se cred iertați, de tot
Se cere la fel de respectată
Ca tot Decalogul Mărit Savaot! ! ! ...

Ziua a noua de Domnu-i lăsată
Pentru Sine și pentru popor
Chiar și pentru cei călcând calea lată
Și nu numai pentru câteva oi, un ciopor

Domnul ne-nvață, noi ascultăm
Oamenii săi mereuș să-L întrebăm
De ce cei ce-au rătăcit așa de mult,
De n-ascultă nici de Judecătorul,
Atât de temut! ! ...

Călcând-o, legea toat-o, stricăm
Doar Fiul omului a-mplinit-o pe ea,
A DOMNULUI, poruncă n-o ascultăm,
Cum, Cel născut din Duhul, o împlinea! ...

Căci Iisus din, Tatăl venea
Și toată voia Sa o făcea! ! ! ... ,

Mai nou, nu ne cinstim, nici părinții
Ce să mai vorbim, de străini? ? ...
Vrem să trăim, aici, precum prinții
Pe ei, îi lăsăm la mila, unor vecini! ! ...

Pe cei ce legea, încalcă nu-i numim câini,
Ci cei ce slujesc la ambii Stăpâni,
Câinele-i credincios și-o viață te-așteaptă,
Pe când popoare nu vor să se-nalțe o treaptă

Pe Calea-ngustă pe care-i Christos
Făcând cuiva rău ne vedem ”înțelepți”
Dar, Cel Ce e și lor, Creator
Îi judecă deja ca nedrepți

Ceea ce scrie-n Sulul,
Cărții vieții e sfânt
Unii-s înălțați,
Alții se-ntorc în pământ,

Sunt DOAMNE-un păcătos
Ce trăiește sub soare,
Ce Doamne doar, Ție-Ți dă închinare! !
Și-abia acum bătrân, văd Sabatul ca
Sărbătoare! ! ...

Pentru c-aveam, ferestrele sufletului
Meu, prea murdare...
Aleluia-Ți, cânt azi eu Stăpâne,
Că m-ai luminat la timp și pe mine

Dar a nu mânca, din cărnuri, de Tine
Lăsate,
N-ai dat o lege să interzică, nimic, din bucate
Decât una ce asupră-ne se răsfrânge:
A NU SE CONSUMA CARNEA CU-AL EI SÂNGE! ! ...

Spune al tău cuvânt
”Sângele să se scurgă, în pământ! ! ! ... ”


Blându Ioan
21.06. 2026.