Toți noi ne aflăm uneori în momente grele, momente de suferință, de lacrimi, de confuzie. Momente în care mii de întrebări ne vâjâie prin minte. Una dintre primele întrebări care ne pot veni este: nu vede Dumnezeu că sufăr?

În Psalmul 94:9 este scris: "Cel ce a făcut urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?"

Iar în Psalmul 139:16 este scris: "Ochii Tăi îmi vedeau lucrarea, şi în cartea Ta erau scrise toate aceste zile hotărâte, mai înainte de a fi venit vreuna din ele."

Dumnezeu vede că suferi, vede frica ta, groaza ta. Vede lacrimile tale, nopțile tale nedormite, vede lucrurile care îți iau pacea din inimă. Ai putea să-mi spui: dacă Dumnezeu vede că sufăr, dar nu face nimic, este pentru că nu are puterea și autoritatea să facă ceva.

În Psalmul 115:3 este scris: "Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea."

În Psalmul 29:10 este scris: "Domnul a şezut pe scaunul Lui de domnie în timpul potopului, Domnul va şedea pe scaunul Lui de domnie şi în veac."

Când a fost potopul și toată lumea a fost inundată, toată viața de pe fața Pământului a fost ștearsă, Dumnezeu era încă în control, Dumnezeu avea puterea și autoritatea. Lucrurile nu I-au scăpat lui Dumnezeu, nu L-au luat prin surprindere. Dimpotrivă, așa cum ne spune clar Biblia, Dumnezeu este mereu în control și face mereu tot ce vrea, ce-I place și ce a planificat. Ai putea să-mi spui: dar dacă Dumnezeu vede că sufăr și are puterea și autoritatea să intervină, să facă ceva, dar alege să nu o facă, este pentru că Dumnezeu nu mă iubește.

În Isaia 43:4 este scris: "Pentru că eşti scump înaintea Mea, pentru că eşti prețuit şi Eu te iubesc, voi da oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta."

Iar în Efeseni 2:4-7 este scris: "Dar Dumnezeu, care este rik în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greşelile noastre, ne-a dat viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus."

Aici vedem clar că Dumnezeu ne iubește. Nu numai cu vorba, ci și cu fapta, ajungând să-și dea singurul Fiu pentru noi. Avem valoare în ochii lui Dumnezeu. Suntem importanți pentru Dumnezeu, dar uneori Dumnezeu îngăduie să trecem prin momente grele. Uneori Dumnezeu îngăduie să trecem prin situații neplăcute. Să vedem acum motivele pentru care Dumnezeu face acest lucru.

Primul motiv pentru care Dumnezeu îngăduie momentele grele în viața noastră este pentru că ele sunt o consecință a păcatelor noastre, a alegerilor noastre.

În Proverbe 13:6 este scris: "Neprihănirea păzeşte pe cel ce merge pe drumul drept, dar răutatea aduce pieirea păcătosului."

Evident, dacă noi alegem să nu-L ascultăm pe Dumnezeu, să păcătuim, nu putem decât să ne așteptăm la consecințe. Și e adevărat că, dacă ne pocăim, dacă ne lăsăm de păcatele noastre, Dumnezeu ne iartă. Dar nu e la fel de adevărat că Dumnezeu va șterge consecințele păcatului nostru. Dimpotrivă, de cele mai multe ori Domnul îngăduie să înfruntăm consecințele alegerilor noastre. Dacă am băut timp de douăzeci de ani, dacă m-am îmbătat timp de douăzeci de ani și acum am ciroză la ficat și mă pocăiesc, mă las de băutură, Dumnezeu mă iartă pentru că am risipit acei douăzeci de ani, nu mă va trimite în iad pentru asta, dar nu înseamnă că-mi va vindeca ciroza. Nu înseamnă că Dumnezeu va șterge efectele păcatului meu. Dacă am făcut rău altora și am fost arestat, acum sunt la închisoare. E adevărat că, dacă mă pocăiesc, dacă mă întorc la Dumnezeu, dacă-mi asum responsabilitatea, Dumnezeu mă iartă. Dar asta nu mă va scoate din temniță. Persoanele pe care le-am rănit, foarte probabil, vor avea sentimente negative față de mine. Iertarea lui Dumnezeu nu echivalează cu anularea consecințelor  păcatelor.

Al doilea motiv este că aceasta e o mustrare din partea lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 3:19 este scris: "Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care îi iubesc. Fii plin de zel, dar şi pocăieşte-te!"

Iar în 1 Corinteni 11:32 este scris: "Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea."

Nimănui nu-i place să fie mustrat. Nimeni nu vrea să plătească pentru greșelile lui. Dimpotrivă, de multe ori vrem pur și simplu ca greșelile noastre să fie ștearse, să fie date uitării. Dar nu așa funcționează, pentru că dacă greșeala mea e ștearsă și uitată, risc să o repet din nou și din nou, continuând să trăiesc în păcat. Dar Dumnezeu nu vrea să ajungem la judecată cu un bagaj de păcate; dimpotrivă, El, în bunătatea Lui, ne mustră aici, pe pământ, ca să nu fim nevoiți să fim osândiți împreună cu lumea, pentru că e adevărat că Dumnezeu este bun, dar Dumnezeu este și un Dumnezeu drept.

Al treilea motiv pentru care Dumnezeu îngăduie perioadele grele în viața noastră este pentru a ne transforma. Așa cum este scris în Romani 8:28: "De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor ce sunt chemaţi după planul Său." Dumnezeu va îngădui momente grele, pentru că tocmai dificultatea este cea care ne formează caracterul. Vremurile grele sunt cele care formează oameni puternici. Tocmai în suferință căutăm o intimitate mai mare cu Dumnezeu, renunțăm la anumite comportamente greșite și autodistructive. Și Dumnezeu va îngădui vremuri de descurajare și suferință în viața noastră, nu cu intenția de a ne face rău, ci cu intenția de a ne face mai asemenea lui Isus, mai puternici mental, mai maturi, având o cunoaștere mai amplă a lui Dumnezeu.

Al patrulea motiv este încercarea/proba. Și îmi vine în minte Iov. Iov nu păcătuise împotriva lui Dumnezeu. Biblia ne spune că era un om fără pată şi temător de Dumnezeu. Domnul nu avea de ce să-l mustre pe Iov. Iov nu trebuia să înfrunte consecințele păcatului. Cu toate acestea, vedem că Iov este pus la încercare și pierde avuția, pierde copiii, ajunge să-și pierdă și sănătatea. Și totul, pentru că diavolul cerea voie să-l încerce. Și Dumnezeu va îngădui să fim încercați, va îngădui să fim ispitiți, va îngădui să trecem prin vremuri grele, tocmai pentru a dovedi credincioșia noastră față de Dumnezeu, pentru a dovedi că nu-I slujim lui Dumnezeu numai pentru binecuvântare, ci Îi slujim pentru că-I suntem credincioși. Și este un verset cu care vreau să te încurajez.

În 1 Corinteni 10:13 este scris: "Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească; şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să scăpaţi din ea."

E adevărat că Domnul va îngădui să fim ispitiți, va îngădui să trăim momente de încercare, dar este la fel de adevărat că ne va da și puterea să facem față acestor momente de încercare. Va fi alături de noi în clipele de încercare, ne va călăuzi și ne va pregăti o cale prin care să nu păcătuim împotriva Lui și să nu facem compromisuri.

Al cincilea motiv pentru care Dumnezeu îngăduie momentele de dificultate în viața noastră este pentru gloria Sa. Putem citi în Ioan 9:1-7: "Isus a văzut, trecând, un om orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: «Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? » Isus a răspuns: «Nici el, nici părinţii lui n-au păcătuit; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii. » După ce a spus aceste vorbe, a scuipat pe pământ, şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta, şi i-a zis: «Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului» (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat, şi s-a întors văzând bine."

Uneori Dumnezeu va îngădui situații de necaz în viața noastră, va îngădui dificultăți, boli, probleme economice, probleme de familie, tocmai pentru că în acele momente grele, în acele descurajări, Dumnezeu Își va arăta slava, Își va arăta puterea, Își va arăta dragostea, purtându-ne de grijă într-un mod la care n-am fi putut nicicând să ne gândim. Și tocmai în asta se arată bunătatea lui Dumnezeu și slava Lui, și va fi o mărturie puternică pentru ceilalți și, de asemenea, o încurajare puternică.

Al șaselea și ultimul motiv pentru care Dumnezeu îngăduie momente grele în viața noastră este că acestea sunt o consecință a vieții înseși.

În 2 Corinteni 4:16 este scris: "De aceea noi nu cădem de oboseală. Ci, măcar că omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru de dinăuntru se înnoieşte din zi în zi."

Vrem sau nu, adevărul este că nu suntem chemați să trăim pe acest pământ pe vecie. Nu ni s-a dat un trup eternal, un trup de glorie. Dar, începând să îmbătrânim, ne dăm seama că trupul acesta, așa cum spune și apostolul Pavel, se trece. Îmbătrânim, ne pierdem puterile, ne pierdem capacitățile, începe să apară boala, poate și infirmitatea. Și Dumnezeu îngăduie asta tocmai pentru că nu vom rămâne aici, pe pământ, în veci.

Să vedem ce putem face când trecem prin aceste momente grele.

Primul lucru este să fim indiferenți. Se petrec momente grele, dar eu nu iau o poziție, mă limitez să le sufăr fără să răspund. Un pic ca a făcut Faraonul. Pe când Faraonul vedea Egiptul lovit de urgii, el era indiferent. Biblia ne spune că-și împietrea inima, ignorând cuvântul lui Dumnezeu. El trăia momente grele, și împreună cu el, tot Egiptul. Cu toate acestea, rămânea indiferent, nu răspundea.

Un alt lucru pe care-l putem face este să luăm noi inițiativa. Să vedem și să cântărim alegerile pe care le avem, posibilitățile pe care le avem și, fără să-L consultăm pe Dumnezeu, fără să-I așteptăm răspunsul, să acționăm cum ne pare mai bine. Și Saul a luat inițiativa. Când Samuel a întârziat și poporul se împrăștia, Saul și-a spus: Samuel întârzie, nu vine. Poporul mă lasă. Deci, chiar dacă eu nu sunt preotul, voi lua poziție și voi aduce eu jertfa Domnului. Și știm că toate acestea l-au costat scump pe Saul. L-a costat tronul, l-a costat poziția, planul pe care Dumnezeu îl avea pentru viața lui, și mai târziu l-a costat și viața.

Un alt lucru pe care-l putem face este să ne încredem în Dumnezeu. Și aici nu vreau să spun pur și simplu „nu fac nimic, mă încred în Dumnezeu", pentru că n-ar fi cu mult diferit de a fi indiferent, ci mai degrabă: răspund la ceea ce Dumnezeu m-a chemat să fac, având credința că El va purta de grijă de mine și având credința că în aceste momente grele El este alături de mine și va lucra pentru binele meu. Și atunci vei vedea mâna lui Dumnezeu lucrând în viața ta minuni, atunci vei vedea slava lui Dumnezeu.